anglofil.ro

• Arsenal pierde pe White Hart Lane punctele pe care n-avea voie să le piardă, făcând greşelile pe care n-avea voie să le facă. E consecinţa firească a degradării calităţii lotului, dublată de aroganţa lui Wenger de a nu-şi adapta jocul în funcţie de adversar.

• ambii antrenori au optat pentru linii defensive avansate. Să vezi asta la o echipă de-a lui Villas Boas nu e nici o mirare. Şi la Porto şi la Chelsea, deşi cu rezultate profund diferite, portughezul s-a încăpăţânat să-şi ţină oamenii din apărare cât mai aproape de linia de mijloc.

• neaşteptat a fost că Arsenal a adoptat aceeaşi strategie defensivă, mizând pe ce nu are – fundaşi rapizi care să se mişte în bloc. Jenkinson şi Mertesacker au destul calităţi, dar agilitatea şi viteza nu sunt printre ele. Vermaelen a avut un sezon dezamăgitor iar Monreal e de-o lună la echipă. Pe lângă asta, ştii că apărarea ta a făcut cele mai multe erori defensive, că Bale şi Lennon sunt doi dintre cei mai iuţi jucători din campionat. De ce ai vrea să joci cu fundaşii atât de sus, amplificând slăbiciunile tale şi calităţile adversarului? E de neînţeles.

The ABC of football: if you play a high-line, you can't allow opposition midfielders 5 mins on the ball to pick out a runner

— Raphael Honigstein (@honigstein) March 3, 2013

[cleeng_content id=”459297424″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• două observaţii ale lui Wenger în interviul de după meci merită mai multă atenţie. Francezul a spus că e dezamăgitor să creezi atât de mult şi să obţii atât de puţin. Dar Arsenal a creat mult din ce nu contează: posesie şi suturi pe lângă poartă. Cazorla şi Wilshere au fost cei mai buni oameni ai tunarilor, punând stăpânire pe mijlocul terenului. Efortul lor a fost subminat de gafele din apărare şi ratările din atac, fapt care n-a trecut neboservat de antrenor: “We were not efficient in the zones where it matters: at the front and at the back.”

Doesn't really matter how much you control midfield if: (a) you don't create any chances; (b) your defence collapses at 1st sign of danger.

— Swiss Ramble (@SwissRamble) March 3, 2013

• Tottenham, dimpotrivă, a fost mai eficientă decât Steven Segal, făcând stricăciuni maxime cu un minim de lovituri. Spus nu a reuşit decât 27 de pase în treimea adversă, prin care şi-a creat însă patru şanse clare de gol. Arsenal a avut peste 100 de pase dar nici măcar o şansă clară de gol.

• Vertonghen a fost cel mai bun om de pe teren. Belgianul are acel simţ excepţional de poziţionare care-i permite să oprească atacurile adverse altfel decât prin alunecări disperate. Ieri a avut un singur tackling, blocându-l pe Giroud la cea mai periculoasă fază pe care a avut-o Arsenal tot meciul. Recunosc că sunt impresionat de eleganţa şi inteligenţa defensivă a belgianului. Fără îndoială unul din transferurile sezonului.

• ce e şi mai deprimant pentru Arsenal e că Spurs nici măcar n-a făcut un meci de zile mari. Am văzut o echipa robustă, care a jucat cu energie şi entuziasm pe contra-atac şi îngrijit în apărare. O echipă care a anulat prin pressing posesia adversarului. Dar Bale n-a fost unplayable, Adebayor s-a plimbat pe teren, iar Scott Parker a pierdut frecvent posesia la mijloc. Era o vreme în care Spurs avea nevoie de o noapte magică că s-o bată pe Arsenal. Nu mai e cazul.

• Arsenal, aşa căzută cum pare cu zece etape înainte de final, nu e nicicum ieşită din cursa pentru primele patru locuri. Spurs are un program dificil, cu Liverpool, Swansea, Everton Chelsea şi Man City în următoarea perioadă, pe lângă dubla cu Inter. Chelsea joacă cu Man United în Cupă şi cu Steaua în Europa League în condiţiile în care clubul stă pe un butoi cu pulbere. It ain’t over yet.

[/cleeng_content]

Sursa foto: Nicola since 1972

O etapă cu mai puţine televizări ca de obicei weekendul ăsta, din cauză că cele mai multe meciuri se joacă azi de la 17:00. Digi transmite Chelsea – West Bromwich Albion, întâlnire care i-a costat jobul şi pe Villas-Boas şi pe Di Matteo.

Benitez a primit oficial susţinerea conducerii în ciuda răbufnirii de la mijlocul săptămânii dar impresia generală e că revenirea lui Avram Grant e la un telefon distanţă. Şansa lui Chelsea e că Lukaku, cel mai în formă atacant al lui WBA, n-are drept de joc pentru această partidă.

Meciul etapei e fără îndoială Tottenham – Arsenal care se joacă duminică de la 18:00. Miza uriaşă a meciului îl face probabil cel mai aşteptat derby nord-londonez din 2004 încoace. Ambele echipe vin după trei victorii în campionat şi încă una ar fi un harpon înfipt în spatele mult-vânatului loc de Liga Campionilor.

Toată săptămâna s-a discutat despre felul în care Arsenal ar putea gestiona formă excepţională a lui Gareth Bale. Arsenal are două motive de îngrijorare în privinţa lui. Unul e vulnerabilitatea lui Szczesny la şuturile pe jos. Celălalt e absenţa lui Sagna, care va fi înlocuit de Jenkinson. Every man and his dog vede că Bale are o pâine de mâncat cu Jenkinson şi Mertesacker în faţa lui, doi fundaşi nu tocmai agili.

Ai crede că dacă e un meci în care ai nevoie de o strategie defensivă adaptată la calităţile adversarului, ăsta e. Wenger însă a dat asigurări că nu e cazul:

We don’t plan for anybody. Its always the same – focus on our strengths and forget about your opponent.

So… how’s that working out for you? Dintre toate lucrurile care i se pot imputa lui Wenger, ignorarea adversarului o costă cel mai mult pe Arsenal. Nici o altă echipă din Europa nu e atât de arogantă/naivă încât să-şi închipuie că se poate apăra mereu la fel, fără că adversarii să exploateze treaba asta.

Vă las cu o întrebare: ce jucător a marcat cele mai multe goluri pe White Hart Lane în derby-urile nordului Londrei în era Premier League (după ’92)?

Sursa foto: Simon Wicks. Sursa infografiei: www.whoscored.com