Cultură fotbalistică britanică

anglofil.ro

Comentarii:

community.anglofil.ro

Somnul apărărilor naște meciuri bune

By In Premier League
  • Liverpool şi Arsenal au făcut un meci atât de plăcut şi deschis încât n-am avut curaj nici să verific scorul din Clasico de teamă că pierd ceva. Gafe de Sunday League s-au împletit cu faze de cea mai înaltă calitate într-un meci care s-a mutat dintr-un careu în altul. Never a dull moment!
  • Arsenal a fost din nou absentă în prima repriză, dar asta deja nu mai e o ştire. Pase neglijente în propria treime au pus-o pe Liverpool în situaţii de gol neaşteptate pe care n-a reuşit însă să le convertească. După o oră de joc Liverpool a făcut 2-0, dar s-a retras prea mult invitând presiune din partea lui Arsenal. Presiunea a venit cu vârf şi îndesat în ultima jumătate de oră, cu Arsenal egalând şi având câteva şanse mari să ia toate punctele.
  • poziţia retrasă a lui Liverpool se reflectă şi în zonele în care au fost activi jucătorii de bandă. Downing şi în special Suarez au avut sarcini defensive clare. Uruguayanul a coborât mult cu Walcott în timp ce Downing a primit doar de patru ori mingea in treimea adversă:


[cleeng_content id=”423968005″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • The art of defending has gone, spunea Alan Shearer la MOTD. E drept că n-am fi avut un meci atât de spectaculos dacă ambele seturi de fundaşi şi-ar fi făcut cât de cât treaba. Primul gol vine în urma erorilor lui Sagna şi Vermaelen. La al doilea, Mertesacker stă pe călcâie şi întinde un picior leneş, permițându-i lui Henderson să-l scoată din joc. Giroud marchează cu capul nemarcat, în buzunarul dintre Agger şi Carragher.
  • Arsenal nu arată şi nu joacă ca o echipă de Liga Campionilor. Walcott şi cei din faţa nu reuşesc să construiască în ritmul în care Vermaelen şi cei din spate dărâmă. Judecând după forma din acest sezon, nici un din cei şase jucători defensivi – portarul, fundaşii şi închizătorul – n-ar intra în primul XI al echipelor de pe primele locuri din clasament.
  • aş fi foarte curios să aud de la cineva care a văzut meciul lui Man United ce s-a întâmplat pe Old Trafford. Fergie a spus că fotbalul jucat de Southampton în a doua repriză e cel mai bun pe care l-a văzut la o echipă oaspete în acest sezon. Şi statisticile îi cam dau dreptate:

  • ce au în comun Chelsea, Spurs şi Manchester City? Nici una din aceste echipe n-a reuşit să marcheze împotriva lui QPR în luna ianuarie. Redknapp a fost de un pragmatism italienesc de când a venit la Rangers. Cu Man City marţi seara, QPR a parcat autobuzul peste câmpiile pârjolite de pe Loftus Road. QPR a avut tot meciul două ziduri de câte patru oameni în propria treime lasandu-i doar pe Taarabt şi Remy aproape de centrul terenului. De mers a mers dar de-acum încolo ‘arry va fi obligat să bage cheile în contact şi să pornească autobuzul.
  • Aston Villa pierde al patrulea meci la rând pe teren propriu, trei dintre ele împotriva unor echipe cu care se bate pentru evitarea retrogradării: Wigan, Southampton şi Newcastle. Cu Bent şi Benteke titulari doar pentru a doua oară în acest sezon, Villa a fost sufocată de dinamismul lui Newcastle pe fază de atac. După jumătate de oră Newcastle avea deja 2-0. Lambert a redresat echipa la pauză, înlocuindu-l pe Bent cu Weimann, dar în ciuda unei reprize secunde entuziasmante Villa n-a reuşit să recupereze decât un singur gol. La cum stau lucrurile, QPR are şanse mai mari să se salveze.

Golul săptămânii: Bale vs Norwich.

[/cleeng_content]
Sursa foto: wonker.

Qatarul vine tare din spate

By In Best of

Cum ajunge Campionatul Mondial să fie organizat într-o ţară mai mică decât Dobrogea şi fără tradiţie fotbalistică? Revista franceză France Football a publicat ieri un dosar de 15 pagini despre cabala conflictelor de interese prin care Qatarul a obţinut Campionatul Mondial din 2022.

Oamenii care se pricep au bănuit de la început că a fost nevoie de mult… lobby, hai să-i spunem, ca o ţară precum Qatar să ia faţa Statelor Unite în cursa pentru organizarea Mondialului.

Întrebarea de o mie de puncte e: de ce? De ce ar merge o ţară până-n pânzele albe ca să găzduiască un Campionat Mondial de fotbal?

Răspunsul scurt e – pentru că poate. Răspunsul lung e că găzduirea Mondialului face parte din planul micului stat arab de a deveni ceea ce se cheamă o soft super-power. O ţară de care se ţine cont chiar dacă nu are arme nucleare.

Când o ţară câștigă la loterie

Qatarul a fost secole întregi printre cele mai sărace ţări din zona Golfului Persic. Aflată întâi sub stăpânire otomană şi apoi britanică, mica peninsulă a supravieţuit din pescuitul de perle.

Soarta ţării s-a schimbat radical în anii ’40 când au fost descoperite rezerve uriaşe de petrol şi gaz. Englezii s-au retras şi, în 1971, Qatarul a devenit stat independent. Un stat de 225 de mii de locuitori care, stând pe o mină de aur, a devenit unul dintre cele mai bogate din lume. PIB-ul pe cap de locuitor e de zece ori mai mare în Qatar faţă de România.

Toate bune şi frumoase, doar că petrolul se termină şi el în câteva zeci de ani. E o problemă care te lasă cu două variante: fie trăieşti pe picior mare cât ai cu ce, fie te pregăteşti de zile negre.

Un exemplu din prima categorie sunt Emiratele Arabe Unite, care se remarcă prin opulenţa învestiţiilor. Dubaiul găzduieşte cel mai mare mall din lume, cea mai înaltă clădire, cel mai mare parc de distracţii şi tot aşa. Ăsta e un fel de a face lucrurile.

Planul B

Strategia alternativă e cea adoptată de actualul emir al Qatarului care, de când l-a detronat pe tatăl său în 1995, a declanşat un plan de investiţii care face mintea să stea în loc. Qatarul nu vrea să construiască cele mai mari malluri şi hoteluri, ci cele mai bune spitale şi universităţi. Iată ce spune emirul într-unul din rarele sale interviuri:

So now we plan to save money for the future of our generations, and to make sure that we secure them, as I mentioned to you, for education, for health, culture, museums, sports; to make sure that we have money for the future and that the standard of living can continue as it is. We are investing everywhere. Even your Harrods, we took it…

Şi nu doar Harrods-ul. Familia regală din Qatar a devenit cel mai important învestitor imobiliar din Londra după ce a cumpărat satul olimpic, cel mai înalt zgârie-nor şi cel mai scump bloc din Londra. În acelaşi timp, familia regală deţine procente importante din Sainsbury’s, Barclays şi bursa londoneză. Scopul e limpede:

When the oil runs out, they want to be left with a viable, advanced economy. It’s something like lottery winners who buy their children the best education, so that they’ll be able to fend for themselves in the years ahead.

Nici una din aceste învestiții nu e făcută la întâmplare. Toate fac parte din viziunea coerentă a unui stat care ştie clar cum vrea să arate în 2030.

Revons Plus Grand

Fiind o ţară obscură din zona Golfului, Qatarul are nevoie în primul rând de reputaţie. Iar fotbalul e cea mai eficientă scurtătură prin care o naţiune poate să se facă cunoscută lumii întregi.

Campionatul Mondial din 2022 e vârful unui iceberg a cărui formă abia acum începem s-o desluşim. Abia acum iese la iveală amploarea investițiilor începute de câţiva ani buni.

Qatarul a construit una dintre cele mai moderne academii de fotbal din lume, un loc în care pustii qatarezi se antrenează cot la cot cu puşti africani aduşi pentru a creşte nivelul competiţiei, totul sub supravegherea antrenorilor britanici. Cei mai buni jucători de la academie vor fi integraţi în clubul belgian de divizie secundă deţinut de familia regală din Qatar.

Mult mai notorie e investiția de la Paris Saint Germain, club în care se pompează bani agresiv pentru a-l aduce la nivelul celor mai bune echipe din lume. După toate taxele, presa franceză estimează că Zlatan o costă pe PSG undeva între 80 şi 90 de milioane de euro pe an.

În acelaşi timp, Qatarul a creat două canale de sport în Franța care au preluat drepturile de televizare pentru câteva dintre cele mai importante competiții, inclusiv Ligue 1.

The idea is to gain more ground in the world of sports by controlling its most powerful communications tool, television. Armed with its two channels and their cleverly global names, Doha will be able to extend its influence across the entire globe. Charles Biétry said, “We will be broadcasting live coverage of all sports from all the continents”. So France now seems to be just a trial run or, at most, an experiment.

În caz că toate astea nu erau suficiente, brandul Qatarului şi-a făcut loc şi pe tricoul Barcelonei. După două sezoane în care catalanii au avut pe piept fundaţia familiei regale, din vară Barca va purta tricouri inscripţionate cu Qatar Airways.

Toate informaţiile de mai sus sunt piese dintr-un puzzle care se construieşte sub ochii noştri. Cum va arăta el când va fi gata, asta nu ştiu decât cei care şi l-au imaginat. Din afară e greu de spus unde bate familia regală din Qatar prin aceste învestiţii fără precedent, dincolo de PR-ul unei naţii paşnice şi prospere.

Tot ce avem acum e o îndoială serioasă în privinţa felului în care a obţinut Mondialul din 2022. Oricum ar fi, Qatar e un nume pe care-l vom auzi şi vedea tot mai des în următorii ani.

Sursa foto: Doha Sam

Recomandări de marţi

By In Recomandari

Două articole bune, de umplut timpul până începe etapa de la mijloc de săptămână. Pe BBC, John Sinnott scrie despre periodizare, o filozofie de antrenament adoptată de cei mai cunoscuţi antrenori olandezi:

“If football is an intensity sport, then less is more and you have to focus on the quality of training instead of the quantity,” stated Verheijen, whose bête noire is double-training sessions. “Doing two sessions a day in pre-season…I really I don’t understand, because all you are doing is exhausting your players.”

Miguel Delaney a încercat să afle ce jucători din istorie au cel mai bun randament în meciurile importante:

Henry, for example, never scored in the semi-finals or final of a World Cup, European Championship or Champions League. By contrast, these were the kind of games that Gerd Muller absolutely revelled in. In 13 such contests for club and country between 1970 and 1976, the arch-poacher scored 15 goals, with six of them genuinely decisive.

Giant-killings în Cupa Angliei

By In FA Cup
  • Liverpool iese din competiţie după un 3-2 cu Oldham, echipă de liga a treia care a luat un singur punct în ultimele opt meciuri de campionat. Rodgers i-a dat lui Suarez banderola de căpitan şi a trimis un XI de categorie uşoară, un amestec de puşti şi jucători firavi, care au fost intimidaţi de o echipa britanică de modă veche, tare în tackling şi bună la cap. Urmează o săptămână grea pentru cormorani, cu Arsenal miercuri şi Man City duminică.
  • m-am întrebat de câteva ori sezonul cum de Rodgers nu-l preferă pe Coates lui Skrtel, ţinând cont că primul cade mai bine pe profilul fundaşului tehnic căutat de Rodgers. Răspunsul l-am aflat ieri. Coates nu numai că e greoi şi naiv din punct de vedere tactic, dar la 1.96m pe care-i are a pierdut majoritatea duelurilor la cap cu Matt Smith. La 22 de ani uruguayanul are timp să se acomodeze cu jocul din Insulă dar deocamdată nu e nicicum the finished article.

[cleeng_content id=”528771659″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • Premier League-ul n-a văzut de mult un fundaş stânga mai lent şi iresponsabil decât Santos. Ok, nu te aştepţi de la o rezervă să rupă norii dar brazilianul e un pericol pentru echipă de fiecare dată când joacă. Driblează fără rost în propria treime şi uită să se mai întoarcă după ce urcă în atac. Mă uit la rezervele de fundaş stânga ale echipelor cu care Arsenal se bate pentru un loc de Liga Campionilor şi văd că Chelsea îl are pe Bertrand iar Spurs pe Naughton. La Arsenal dacă se rupe Gibbs trece Vermaelen în stânga pentru că Santos nu mai prinde meciuri decât în Cupă, unde o echipă de Championship dă două goluri de pe partea lui.

  • tot răul spre bine pentru Norwich şi QPR, a căror eliminare din Cupa e ruşinoasă dar sănătoasă în lupta pentru evitarea retrogradării. Jos pălăria în faţa pălărierilor lui Luton, o echipă de liga a cincea care a avut 4000 de fani în deplasarea pe Carrow Road. Fani care au avut privilegiul să-şi vadă echipa eliminând un adversar aflat cu 85 de locuri mai sus în ierarhia fotbalul englez. Din 1949 nu s-a mai întâmplat aşa ceva într-un stadiu atât de avansat al competiţiei.
  • dacă tabelul disciplinar nu era suficient, talpa pusă de Glenn Whelan pe glezna lui Javi Garcia vine să confirme reputaţia de cotonogari cinici a jucătorilor lui Stoke. Tony Pulis se plângea luna trecută despre anumite unfair preconceptions pe care arbitrii le au în privinţa echipei sale. Nu, tată! Nu-s idei preconcepute. Sunt impresii formate în timp în urma repetatelor leg-breakere din partea jucătorilor tăi. Howard Webb n-a dat nici măcar fault, în caz că vă întrebaţi.

  • acum câteva săptămâni până şi cei mai înţelegători suporteri ai lui Man United ar fi zis că a venit timpul că Giggs să agaţe ghetele în cui. Revenirea de formă a galezului a fost însă evidentă în meciul cu Fulham. Pasele perfect cântărite şi clarviziunea în joc au ajutat-o pe United să treacă la pas de Fulham. Giggs a marcat primul gol din penalty, semn că Rooney nu se va mai apropia în acest sezon de punctul cu var după ratarea cu West Ham.

[/cleeng_content]
Sursa foto: kevmann16

Runda a patra a Cupei Angliei – discuție deschisă

By In FA Cup

Azi şi mâine se joacă meciuri din runda a patra a Cupei Angliei. Nici un blockbuster în program dar câteva întâlniri decente.

De la 14:45 Man City joacă pe Britannia, terenul pe care a terminat 1-1 ultimele patru deplasări. De la 17:00 Arsenal joacă cu Brightonul lui Gus Poyet, care a eliminat-o pe Newcastle în runda anterioară.

De la 19:30 Berbatov se întoarce pe Old Trafford în tricoul lui Fulham. Interesante statisticile de ieri din The Times, care-l prezintă pe bulgar drept un flat track bully classic.

Duminică Leeds – Spurs e capul de afiş, în timp ce Chelsea şi Liverpool au deplasări mai uşoare, la Brentford respectiv Oldham.

Dacă mă iau după viscolul de afară și răceala din mine, cred că o sa le văd pe toate și mai rămâne loc și de finala la tenis.

Vă las cu o felie de pe cel mai bun soundtrack auzit în ultima vreme:

Sursa foto: footysphere.