Avancronica sezonului lui Liverpool

18 Mai 2016: Liverpool pierde finala Europa League prăbuşindu-se în a doua repriză şi termină sezonul în genunchi, cu o singură victorie în ultimele 6 meciuri oficiale.

18 Iulie 2016: În plină perioadă de pregătire, la câteva luni de la înfrângerea de la Basel, finala pierdută e încă vie în mintea lui Klopp. Unul dintre motivele principale ale înfrângerii pare să fie oboseala acumulată de jucători la finalul unui sezon intens, în care Liverpool a fost implicată în 4 competiţii şi a jucat în total 63 de meciuri (52 sub Klopp):
It was long ago but it still feels bad. You have the moments when you still suffer a little bit. It was a hard night and a hard few days afterwards but it is in the past and like all games in the past if you can use them you should do. When you watch it again you see that something broke at half time. Different players had no weapons any more; they had no power and no confidence. You saw that.

18 August 2016: Klopp: I want a remarkable season – I want to look back next summer with a big smile on my face.

Sezonul 2016-2017 are într-adevăr toate şansele să fie unul remarcabil pentru Liverpool. Klopp intră în primul sezon în care s-a ocupat singur de pregătirea fizică, de amicale şi de transferuri. Lotul pare promiţător, iar aducerea unui preparator fizic cu experienţă indică interesul pe care Klopp îl acordă fitness-ului – un element cheie în jocul de tip high intensity pressing. În plus, spre deosebire de sezonul trecut, Liverpool se va concentra exclusiv pe Premier League şi va susţine meciurile de acasă în faţa mai multor spectatori.

Transferuri şi lot

Este primul an în care Klopp s-a ocupat de gestionarea lotului. A adus 6 jucători: Matip, Karius, Mane, Klavan, Manninger, Wijnaldum. Cel mai probabil nu va mai veni nimeni, Klopp declarând în câteva ocazii că este mulţumit cu lotul actual. La capitolul plecări, 11 jucători au fost vânduţi şi 6 împrumutaţi. Foarte posibil să mai fie plecări până la 31 august, cu probabilitatea cea mai mare la Benteke şi Balotelli.

Interesant de notat că sumele implicate au fost relativ mici pentru Premier League, cu 68 de milioane £ cheltuite şi 46 obţinute din transferuri. Cu o vânzare foarte probabilă a lui Benteke (evaluat de club la 30m£), Liverpool poate fi una dintre puţinele echipe din PL care termină sezonul estival de transferuri pe plus. Spre comparaţie, cele două cluburi din Manchester au împreună o balanţă negativă de 350m£.

Principalele semne de întrebare rămân la capitolele portari şi apărare. Văzut de mulţi ca rezervă în acest sezon, Mignolet rămâne titular în condiţiile în care Karius s-a accidentat chiar înainte de debutul campionatului. Manninger pare o soluţie de avarie solidă.

Apărarea pare să rămână şi în acest sezon un element fragil al angrenajului. Dacă centrul apărării pare ameliorat – cu Lovren, Klavan, Matip, Sakho şi Gomez concurând pentru 2 poziţii de titular – pe flancuri lucrurile par destul de fragile. Clyne şi Moreno nu sunt constanţi şi, aşa cum am văzut în prima etapă, sunt predispuşi la erori.

De la mijloc în sus lucrurile stau bine; singură dilema a lui Klopp fiind pe cine să lase pe banca.

Aşezarea standard pare să fie cea din prima etapă – 4-2-3-1 cu doi mijlocaşi defensivi şi trei jucători cu profil ofensiv în spatele unui fals 9. Aşa cum s-a întâmplat sezonul trecut, în funcţie şi de adversar Klopp poate transforma sistemul într-un 4-3-3 sau chiar 4-4-2. Calitatea lotului îi va permite să facă acest lucru.

Jucători despre care se discută mai puţin, dar care sunt de urmărit: Grujic, Gomez, Ojo (amândoi accidentaţi) şi Markovic (da, va fi păstrat).

Minusuri

1. Portarul: Sezonul trecut a fost cu siguranţă veriga slabă a angrenajului. Mignolet este jucătorul care a făcut cele mai multe erori defensive care au dus la goluri: 4 (sursă: Squawka). Aceste erori au dus la pierderea a 8 puncte (contra WBA, Sunderland, Norwich şi Newcastle, toate pe teren propriu). Interesant este că dacă aceste 8 puncte nu ar fi fost pierdute, Liverpool s-ar fi clasat pe locul 4 (68 de puncte) şi ar fi jucat în barajul Champions League în locul lui City. Nici Bogdan, rezerva lui Mignolet, nu a fost mai bun, gafând dezamăgitor în deplasarea la Watford.

Karius pare un înlocuitor potrivit pentru Mignolet. Cu acelaşi număr de jocuri sezonul trecut, germanul este superior la numărul şi procentajul loviturilor parate:

CjPSssNWkAAwVhy

2. Defensiva: se profilează deja câţiva jucători-problemă. Dacă incidentul cu Sakho (trimis acasă de Klopp în turneul de pregătire în SUA) poate fi mai uşor trecut cu vederea, prestaţiile ezitante ale lui Moreno stârnesc controverse. Unii îl apără, dar marea majoritate îl critică, considerându-l pe spaniol ‘blind-spot’-ul lui Klopp. Criticile vocale ale unor foşti jucători – Carragher a spus că la 4-1 cu Arsenal îşi dorea că LFC să mai înscrie pentru că îi era teamă cu Moreno pe teren – l-au făcut pe Klopp să îi ia apărarea înaintea celei de-a doua etape: Alberto played vs Arsenal for a reason. Is the world not happy with our left-back? Clyne, Milner and Klavan can all play left-back. I’m sorry people are not happy with Alberto Moreno.

Chiar dacă nu are legătură cu defensivă, la capitolul jucători-problema ar putea intra şi Sturridge. Două potenţiale probleme ar putea afecta relaţia acestuia cu Klopp: accidentările intermitente (care l-au ţinut pe bară o mare parte din sezonul trecut) şi pecking order-ul (în condiţiile în care Firmino, Origi sau Ings pot fi preferaţi de Klopp înaintea lui Sturridge).

3. Accidentările: ar avea un impact mai pronunţat în zona defensivă (portari / apărare / flancuri). Exemplu: accidentarea lui Karius lasă loc doar ezitantului Mignolet, iar accidentările lui Sakho, Gomez şi Matip lasă în centrul apărării doar opţiunile Klavan şi Lovren. O eventuală accidentare a lui Clyne sau Moreno ar duce la soluţii gen Milner sau Klavan evoluând pe o poziţie neobişnuită.

De la mijloc în sus existând suficienţi jucători de calitate pentru a suplini eventualele accidentări. Exemplul cel mai recent – accidentarea minoră a lui Mane crează oportunitati pentru Ings şi Markovic.

Momentan jucătorii afectaţi cel mai grav de accidentări sunt Karius, Gomez şi Sakho, cu Lucas şi Mane suferind accidentări uşoare şi Matip, Sturridge şi Milner ieşiţi proaspăt din infirmerie.

La mijlocul sezonului trecut Klopp a fost criticat pentru faptul că jocul intens pe care-l cere jucătorilor săi duce frecvent la accidentări ale acestora, cu Sturridge exemplul cel mai elocvent. Dar cu un presezon în care pregătirea a fost făcută adecvat şi fără meciuri în cupele europene, problema accidentărilor pare să fie diminuată.

4. Controlul la mijloc: Au existat zvonuri legate de aducerea lui Mahmoud Dahoud de la Borussia Munchengladbach, tipul de jucător care controlează mijlocul terenului. Zvonurile nu s-au concretizat şi rămâne de urmărit în ce măsură Henderson, Can sau Wijnaldum vor fi în măsură să facă asta.

La capitolul ‘potenţiale puncte negative’ ar intra:
– un nou conflict al suporterilor cu conducerea (remember minutul 71 din meciul de pe teren propriu cu Sunderland)
– ameninţarea că un alt sezon nereuşit ar duce la un exod al jucătorilor valoroşi (Coutinho, Can, Firmino)
– oboseala pe final de sezon în cazul unor jucători de baza (exemplu: Coutinho a marcat doar 3 goluri în ultimele 3 luni ale sezonului trecut şi a fost invizibil în finala de la Basel)

Plusuri

1. Valoarea lotului: Vânzările au fost controlate şi nici un jucător important nu a plecat. Dacă plecările unor jucători ca Toure, Skrtel, Ibe sau Allen erau previzibile şi oportune, Klopp a ales să păstreze jucători experimentaţi şi polivalenţi că Milner sau mai ales Lucas. Din acelaşi motiv, aş îndrăzni să prezic că şi Markovic va fi păstrat deşi există zvonuri intense că va fi vândut.

A rămas acelaşi nucleu, un lot care începe să se sudeze, jucători care cresc şi încep să lucreze bine împreună. În primul meci al sezonului au fost doar 3 noi titulari (Klavan, Mane, Wijnaldum). Klopp nu este genul de antrenor care să cumpere jucători de 100 milioane, ci preferă să scoată ce e mai bun din ce are la dispoziţie. Mai important, aşa cum a dovedit Leicester sezonul trecut, e mai important să ai o echipa decât individualităţi.

2. Lipsa competiţiilor europene: 15 din cele 63 de meciuri ale sezonului trecut au fost în Europa League. Lipsa acestora va însemna mai mult timp de odihnă, şi aşa cum arată statistică de mai jos, performanţe mai bune. Din cele 8 înfrângeri în Premier League din sezonul trecut:
5 – au venit când pauză între jocuri a fost de 3 zile
2 – după 4 zile
1 – după 7 zile
Cifrele de mai sus spun un singur lucru: Klopp vrea energie, pressing şi intensitate. Iar acestea vin mai uşor când jucătorii au o săptămână între meciuri.

În ceea ce priveşte celelalte competiţii, cel mai probabil Klopp va folosi League Cup pentru a vedea la lucru jucători că Ojo, Grujic, Steward, Brannagan, Markovic sau Ings. Ţinând cont de valoarea lotului ar trebui să ajungă lejer până în fazele superioare. FA Cup începe de-abia în ianuarie 2017, iar până atunci se vor cunoaşte şansele la Premier League. În consecinţă, atenţia acordată cupei va fi invers proporţională cu poziţia în clasament la începutul anului.

3. Pregătirea de vară: Klopp s-a ocupat de pregătirea din pre-sezon şi a angajat un nou preparator fizic, Andreas Kornmayer, care şi-a petrecut ultimii 6 ani la Bayern Munchen. Klopp vorbeste despre el la superlativ: Don’t forget, the 2013 treble-winning team of Bayern was unbelievably strong and they had all their players fit until the end.

4. Noul stand: Liverpool joacă primele 3 jocuri din acest sezon în deplasare. Pe 10 septembrie va debuta pe teren propriu împotriva campionilor Leicester şi va inaugura noul main stand:
thumb_25714_default_news_size_5
Imagine: liverpoolfc.com

Capacitatea stadionului a crescut cu 8.500, ajungând la 54.000 de locuri. Un detaliu important care va contribui la atmosfera specifică pe Anfield.

Prognoze

Sondajul de pe anglofil.ro din timpul Euro 2016 indică pentru Liverpool o clasare probabilă pe locurile 5-6, cu 68% din voturi:
lfc-anglofil-forecast 800
La debutul sezonului casele de pariuri nu o dădeau pe Liverpool favorită la top 4, plasând-o imediat dupa City, United, Chelsea şi Arsenal. Victoria din prima etapă împotriva lui Arsenal i-a facut însă pe majoritatea bookmaker-ilor să facă rocada între Liverpool şi Arsenal.
oddschecker 800

Indiferent de prognoze însă, un lucru pare cert: Liverpool o să fie o echipă de urmărit, care are toate ingredientele pentru a produce meciuri spectaculoase. Câteva argumente:
– este echipa care a reuşit să marcheze 4 goluri în faţa unor echipe ca Dortmund, City, Barcelona sau Arsenal.
– deja înaintea primei etape se afla pe primul loc la numărul de goluri marcate in 2016 (sursa whoscored.com):
goal-scored-2016-800
– jocul practicat de echipele lui Klopp este prin definiţie plăcut, iar antrenorul german pare să ducă mai departe mentalitatea germană de a accelera chiar şi când conduci confortabil (remember 7-1). Aşa cum am văzut contra lui Arsenal, se forţează şi la 3-1.

So, we go again. And it’s going to be fun to watch!

Cronică de finală: Liverpool – Sevilla

*Cronică scrisă de Dorin Moise.

Walking alone

Drumul spre stadion miroase a primăvară. Basel-ul e un oraş foarte curat, şi chiar dacă e zi de scos sacii cu gunoi în stradă, după o ploaie sănătoasă rămâne un fundal olfactiv plăcut. Aleg drumul mai lung către stadion, evitând zonele populate în favoarea celor rezidenţiale.

Tocmai când îmi spuneam că nu ar trebui să merg niciodată singur, văd primii suporteri: 4 fani LFC din Londra care mă întreabă dacă mergem în direcţia bună. Sorb din nişte cutii de bere locală şi sunt bine dispuşi. Îi întreb cum şi-au procurat biletele şi oftează, cu amărăciune pe care nici berea şi nici perspectiva Brexit-ului nu o pot acoperi: Viagogo.

După vreo doi kilometri stadionul începe să se vadă. Dar nu pentru toţi: un suporter rătăcit sau afumat ne întreabă ‘Where’s the ground, mate?‘ Mirosul de primăvară se transformă treptat în miros de fum de ţigară amestecat cu bere. În interiorul stadionului nu se poate fuma, aşa că se profită de ultima oportunitate.

Suporterii albi merg împreună cu cei roşii. Pe tricourile unora scrie Istanbul 2005, pe ale altora Dnipro, Benfica, Espanol, Middlesbrough. Îmi revin în minte câteva amintiri dureroase cu Maccarone…

Un suporter roşu întreabă de unde-şi poate cumpără votcă. ‘Russia‘, îi răspunde un altul mai mucalit.

basel

Dezorganizare elveţiană

Am bilet la tribuna a doua, aproape de peluza Sevillei. Cu harta stadionului şi amplasamentul porţilor în minte, mă îndrept spre poarta recomandată – C/G – care asigura access către peluza LFC şi către tribuna a doua. Suntem în Sviţerlandia, ţara orei exacte, şi mă aştept că totul să decurgă impecabil.

Dar nu e cazul: deşi anticipez traseul galben, neconcordanţa între tricoul roşu şi biletul lângă fanii albi îi face pe stewarzi să mă trimită la altă poartă de acces; aşa că sunt nevoit să parcurg traseul albastru. După vreo trei sferturi de ora şi câteva redirectari care ar bloca şi cel mai stabil browser, ajung înapoi în acelaşi loc:

yellow-vs-blue

Înapoi la poarta C/G; stewarzii nu mai comentează nimic şi reuşesc în fine să întru în incinta stadionului. Am loc la balcon, aşa că urc scările în timp ce tot stadionul începe să cânte YNWA. Încep să urc câte două trepte deodată, apoi trec de încă un filtru care-mi scanează biletul. ‘Enjoy the game, mate!‘ îmi urează un steward cu accent german impecabil.

At the end of the storm, there’s a golden sky…

Mă îndrept în pas rapid spre standul roşilor, făcând slalom printre spectatori neutri cu pahare de bere şi covrigi cât o roată de Tico, dar mai prind doar finalul:

You’ll never walk alone…

Ajung la locul meu exact la timp pentru a ascultă imnul Sevillei. În stânga mea un cuplu de britanici, suporteri LFC, iar în dreapta un spectator neutru. Mai mult că sigur elveţian, cine altcineva ar fi neutru la un asemenea meci?

Aproape tot stadionul e îmbrăcat în roşu, doar jumătate din peluza de lângă mine e albă şi cânta. Nu se vor mai opri până la sfârşit. Ultimele raze de soare mătură etajul superior al peluzei albe, înainte ca un banner imens să o acopere.

IMG_3482

Prima repriză

Începe meciul. Emre Can trage de la 30 de metri dar nu poate să-l imite pe Smicer la Istanbul. Nici măcar pe Gerrard în finala cu West Ham.

Sturridge încearcă poarta în două rânduri, dar fără rezultat. Firmino cere două penaltiuri în aceeaşi faza – handball şi fault – dar nu primeşte niciunul. De unde stau nu îmi dau seama dacă a fost sau nu (l.e. – a fost), dar sunt plasat ideal pentru a vedea unul dintre cele mai frumoase goluri din finalele recente: Sturridge găseşte o traiectorie perfectă, care ocoleşte doi apărători şi o mănuşă a portarului şi se termină în plasa laterală, la câţiva centimetri de bară, în locul în care odată portarii îşi agăţau prosopul:
sturridge

Golul aduce aminte de cel al lui Roberto Carlos din 1997 şi ar putea servi că exemplu atât la explicaţia şutului cu efect exterior (outside curl shot) cât şi la exemplificarea efectului Magnus în dinamica fluidelor. Roşii vin să se bucure la doi paşi de sectorul meu, dar din păcate ne desparte un etaj:

Golul îi entuziasmează şi pe neutrii din jurul meu, care aplaudă secunde în şir.

Acelaşi Sturridge îi anulează însă lui Lovren un gol la fel de important ca winner-ul din meciul cu BVB; iar cu un minut înainte de pauză (cel mai bun moment să marchezi un gol) îi mişcă un milimetru mingea lui Firmino care se pregătea să facă 2-0.

Repriza se termină fără ca Sevilla să tragă un şut pe poartă şi cu impresia că spectacolul cu un singur protagonist o să continue după pauză. Dominaţi pe teren şi out-numbered în tribune, pare că Sevilla a venit la Basel doar pentru muzee.

La pauză mă gândesc la Moreno. În prima repriză jucase destul de ofensiv, şi prevăd un scenariu în care în repriză secundă marchează împotriva echipei care l-a crescut şi intră în clubul select al fotbaliştilor care marchează goluri importante împotriva fostelor echipe (Morata, David Villa, Lampard, Adrian Ilie). Football is a bitch, isn’t it?

Repriza secundă

Footbal is indeed a bitch. Intuiţia mea cu Moreno se confirmă rapid, dar clubul în care intră nu mai e atât de select. Nu reuşeşte să scoată din joc un cross relativ simplu, apoi primeşte mingea printre picioare şi le permite albilor să revină în meci la doar 16 secunde după pauză. Jumătate de stadion ratează golul, ocupată cu covrigii, cârnaţii sau cozile la toalete.

Neutrii se bucură, anticipând o repriză mai disputată, şi nu mai sunt sigur că stadionul e roşu pentru că susţine Liverpool sau doar asta e echipamentul de casă al neutrilor elveţieni.

Începe să îmi fie puţin frig, deşi sunt 15 grade.

Kolo face un tackling pentru care primeşte aplauze în picioare si probabil o prelungire a contractului, dar se pare că terenul elveţienilor e defect: a rămas înclinat spre poarta din stânga, la fel că în prima repriză. Aşa că acum e rândul Sevillei să profite de acest avantaj, susţinuţi de albii din stânga mea care cântă din ce în ce mai tare.

Plouă mărunt, gazonul rezistă. Atmosferă de Premier League, dar paradoxal, roşii nu se simt deloc confortabil. Golul ne demoralizează, construcţia suferă şi părem vulnerabili pe contraatacurile albilor. Migs salvează o minge de 2-1 şi mă gândesc că cea mai bună şansă pe care o avem acum sunt prelungirile şi penaltiul decisiv al lui Joe Allen. Dar nu-mi termin gândul că se face 2-1, după o faza în care e rândul lui Lovren să fie nutmegged. E clar, se lasă frigul în Basel…

Intră Origi. E trimis imediat să se apere la o lovitură liberă din care spaniolii sunt din nou aproape să marcheze.

Toată lumea aşteaptă ceva de la Coutinho. Dar ceva creativ, nu devierea nefericită care duce la golul 3. Toată lumea vede offside, inclusiv arbitrul de margine care ridică fanionul, dar golul rămâne valabil.

Protestele roşilor nu schimbă nimic, doar îi fac pe spanioli să mai sărbătorească o dată golul, în locul special amenajat pentru sărbătorit goluri: la doi paşi de mine. Din fericire ne desparte un etaj… Încep să regret că am avut un loc atât de ‘bun’.

Urmează câteva schimbări ale lui Klopp care aduc cu asaltul lui Hagi din barajul cu Slovenia: totul pe atac.

Mai sunt 10 minute; încă mai cred că se poate, mai ales că Mesia Allen e acum pe teren, gata să execute penaltiul decisiv. E nevoie doar de o scânteie să pornească iureşul de final, ca golul lui Coutinho din meciul contra BVB. De data asta Coutinho trage însă peste poartă; se pare că scânteia n-o să mai vină…

Mai sunt 5 minute şi neutrii încep uşor-uşor să plece.

Albii de pe gazon au grijă ca pe final să nu se mai joace nimic. Peluza LFC începe să cânte YNWA, dar sunt prea aproape de suporterii spanioli ca să aud bine.

Final

Se aude fluierul final, şi organizatorii pun imediat ‘Viva la vida’. Va trece ceva timp până o să pot asculta din nou, deşi îmi place Coldplay încă de pe vremea când Gerrard nu purta încă banderola de căpitan al LFC…

Jucătorul cu porecla de drog primeşte titlul de Man of the Match pentru cele două goluri marcate.

Spaniolii vin din nou să sărbătorească lângă suporteri, la colţul terenului. E clar, cei de la poarta opusă n-au văzut absolut nimic de aproape, ar trebui să ceară o parte din bani înapoi. De la Viagogo.

Părăsesc aşadar locul şi mă îndrept spre peluza LFC. Roşii sunt întinşi pe gazon; pentru unii dintre ei a fost ultimul meci pentru Liverpool. Se ridică, unul câte unul, şi sunt aplaudaţi.

IMG_3495

Ştiu că or să vină lângă noi, dar deocamdată urmează festivitatea de premiere. Nu sunt sigur că vreau să văd Sevilla ridicând pentru a 5-a oară trofeul, aşa că mă îndrept încet spre ieşire. Câţiva bişniţari care-şi spun ‘colecţionari’ cer biletele de meci pentru le vinde apoi pe ebay pentru 10 Euro.

Merg pe jos spre hotel prin ploaia măruntă. Alături de mine, alţi câţiva suporteri roşii schimbă păreri despre meci. Oraşul miroase în continuare bine.

Epilog la rece

Unii văd în finală o reflexie a întregului sezon al lui Liverpool:

If one game could personify Liverpool’s 15/16 season, it has to be the Europa League final. In that game we saw the best of Liverpool and their high intensity, composed and passionate style of play. We also saw the un-organised, shapeless and leaderless side of Jurgen Klopp’s squad.

http://www.anfieldhq.com/michael-bristow-season-review-201516/

Eu am văzut mai degrabă o partida echilibrată, cu diferenţe mici de valoare între cele două echipe, în care norocul a jucat un rol determinant în stabilirea câştigătoarei. Au fost 4 decizii la limită judecate de arbitrii în favoarea Sevillei: două penaltiuri neacordate în prima repriză (incorect), golul anulat lui Lovren şi golul de 3-1 (ambele corect).

Dacă măcar una din cele 4 decizii era în favoarea Liverpool, meciul s-ar fi jucat altfel. Apoi cele două faze de dinainte şi după pauză: în prima nu reuşim să înscriem pentru că avem prea mulţi atacanţi în careu, în următoarea primim gol de la singurul atacant periculos din careul nostru:

lfc-vs-sev-chance

Sistemul actual de arbitraj trebuie schimbat, cu cât mai repede cu atât mai bine. Goal-line technology există deja în Premier League, şi ar trebui preluată cât mai repede şi de UEFA în cupele europene. Cei doi arbitri suplimentari au acelaşi rol decorativ că fanioanele de la colţurile terenurilor; nu am văzut până acum un meci în care să aibă vreo contribuţie.

Şi în fine, sistemul de challenges + review video ar trebui preluat din tenis, respectiv rugby. 2 challenge-uri pe repriză (sau 3 pe meci) pentru fiecare echipa şi LFC ar fi primit 2 penaltiuri absolut meritate în finală.

Una peste altă un final de sezon care lasă un gust amar, dar văd părţile pozitive: avem un antrenor extraordinar şi un sezon 2017 în care ne concentrăm doar pe Premier League. Cu câteva transferuri cheie în vară viitorul arată bine.