Liverpool

Liverpool fans believe, but…

By In Premier League

Liverpool arată în acest sezon că o echipa matură. Se află la al doilea sezon consecutiv terminat în Top 4, a ajuns până în finala CL, a cumpărat scump, dar inteligent și pare că a lucrat la problemele din defensivă care au ținut departe trofeele. Există așadar motive întemeiate pentru suporterii Liverpool să spere, după aproape 30 de ani, la un nou titlu în PL.
Așa cum anticipam însă în introducerea de acum câteva zile, lucrurile nu sunt chiar atât de roz precum par. Mai jos o lista cu motivele pentru care cred că Liverpool nu va termina pe prima poziție acest sezon de PL, iar la sfârșit, așteptările mele pentru sezonul în curs.

1. Manchester City

Principalul motiv pentru care nu sunt în tabăra ‘believers’ sezonul asta este Manchester City. Nu văd niciun motiv pentru care echipa lui Pep să nu aibă un sezon la fel ca precedentul. Cu un lot valoros, un joc solid, un antrenor care știe ce face și lipsiți de griji financiare, Cetățenii sunt favoriți principali la câștigarea PL. Există câteva mici inconveniente, precum accidentarea lui Kevin De Bruyne sau ceva presiune în CL, dar asta nu ar trebui să îi împiedice să repete performanțele din sezonul trecut.

2. Lotul lui Liverpool

În primul meci al lui Klopp în Octombrie 2015, banca de rezerve era compusă din: Bogdan, Toure, Allen, Ibe, Sinclair, Teixeira, Randall.
În primul meci din acest sezon, pe banca de rezerve s-au aflat: Karius, Clyne, Fabinho, Henderson, Lallana, Shaqiri, Sturridge (cu Lovren, Matip și Moreno în afara lotului)
Progresul este vizibil și indiscutabil, dar după părearea mea rămâne o diferența importantă între titulari și rezerve.
Dacă la mijloc diferențele sunt mici, în atac și în apărare acestea sunt importante:
– Mignolet pentru Alisson
– Lovren, Matip, Gomez pentru un post de partener al lui Van Dijk
– Sturridge, Shaqiri, Lallana, Solanke ca alternative la Salah, Mane și Firmino
Diferențele sunt vizibile după părerea mea, și, în caz de accidentări sau suspendări ale titularilor, pot însemna puncte importante pierdute în lupta pentru titlu.


Imagine: Getty Images via The Guardian

3. Presiunea

Klopp întră în al patrulea sezon la Liverpool, și după 3 finale pierdute, lumea începe să vorbească din ce în ce mai des despre trofee. În Premier League toți punditii și bookmakerii consideră Liverpool drept principala echipă care ar putea pune probleme lui City. În CL, atingerea finalei va atrage interesul spectatorilor neutri, și o eliminare mai devreme de sferturi ar fi privită că un eșec. După transferuri record precum Van Dijk sau Alisson, sunt așteptări mai mari și din partea suporterilor.
Toate cele de mai sus pot duce la o presiune suplimentară pe umerii unor puști precum Trent, Gomez sau Solanke.

Pe lângă presiunea off-the-game există presiunea din timpul meciului. In-game pressure se referă la situații precum:
– revenirea în joc atunci cand adversarul este in avantaj
– desfacerea unei apărări supra-numerice (in general acasa, contra echipelor mai mici)
– winning ugly – câștigarea unui meci echilibrat atunci când jocul echipei nu e cel mai bun (e.g. atunci când diferența xG e mică).
– killing the game – câștigarea unui meci atunci când echipa adversă pare să revină pe final (fie prin reținerea posesiei, fie prin marcarea unui gol sau o combinație între cele două).

Luând că referință sezonul trecut (vezi retrospectiva sezonului trecut), concluzia este că Liverpool își poate îmbunătăți jocul sub presiune în toate cele 4 situații de mai sus:
– a revenit în joc și a câștigat doar de 2 ori (Leicester acasă, Palace deplasare)
– a pierdut puncte acasă contra unor apărări organizate (Burnley, United, Everton, West Brom, Stoke)
– a câștigat ‘urât’ un singur joc (cel de la Palace)
– nu a putut ține de rezultat și a pierdut o mulțime de puncte după ce a condus meciul (Watford, West Brom, Newcastle deplasare, Spurs, Chelsea, Everton acasă).

O statistică interesantă arată că Liverpool în era Klopp a câștigat mai multe meciuri la diferență de 3+ goluri decât la o diferența de un gol. Îmbunătățiri în cele 4 compartimente de mai sus ar transforma egalurile în victorii la limită și ar crește șansele la titlu, dar îmi e greu să cred că schimbările vor veni peste noapte.

Deplasarea de la Palace de acum câteva zile pare să mă contrazică, dar vor fi meciuri în care Liverpool se va afla în situații mai dificile, și nu sunt convins că echipa este suficient de rezilientă pentru a întoarce meciuri sau pentru a ține de rezultat ‘in a cold night at Stoke‘.

4. Oboseala

Vor exista din nou 4 competiții pentru Liverpool în acest sezon.
Cele două cupe interne vor reprezenta cu siguranță oportunități pentru titulari să se odihnească. Dar așa cum spuneam mai sus, există presiune pentru câștigarea unui trofeu, așa că în cazul în care se va ajunge în fazele superioare, Salah&Co vor fi chemați pentru a pune umărul la primul trofeu din era Klopp.
În CL Liverpool se va afla cel mai probabil în urna a treia (în afara cazului în care Benfica nu se califică în grupe din play-off), ceea ce va duce la un parcurs ceva mai dificil, cu mai puține meciuri câștigate cu 7-0 ca sezonul precedent.
Premier League ne-a obișnuit deja cu programul infernal din iarnă, iar sezoanele anterioare ne-au învățat că asta va duce la accidentări serioase (Ox de exemplu va lipsi 12 luni).
În plus, marea majoritate a titularilor evoluează și pentru echipele naționale, ceea ce înseamnă că nu vor exista pauze până în Mai 2019.

Așteptări

Premier League: Ultimele 5 campionate s-au câștigat cu o medie de 90 de puncte pe sezon. Ultimele două sezoane Liverpool a terminat cu 76, respectiv 75 de puncte. Rezolvarea problemelor menționate mai sus și lipsa accidentărilor ar putea duce la un sezon de 90 de puncte, ceea ce într-un sezon ‘normal’ ar fi suficient pentru câștigarea titlului. Din păcate însă City a stabilit un record de 100 de puncte sezonul trecut, iar cum am zis mai sus, nu văd niciun motiv să nu repete performanțele. Ce ar putea face lucrurile interesante ar fi un parcurs mai lung al lui City în CL, coroborat cu menținerea lui Liverpool în plasa lor până în Aprilie-Mai (the run-in).
Realist însă, mă aștept la 80-85p și mai degrabă la o lupta cu Spurs și Chelsea in Top 4 (spre comparatie, sezonul trecut am prezis 75-80 de puncte şi unul din locurile 3-4).

Interesant de urmărit va fi și golaverajul: de venirea lui Van Dijk, Liverpool a încasat doar 14 goluri în 19 partide, ceea ce s-ar extrapola la doar 28 de goluri încasate până la finalul sezonului. Conform graficului de mai jos, media golurilor primite de campioanele ultimelor 5 ani a fost 33:

Champions League: optimi / sferturi de finală
FA Cup / League Cup: o finală

Liverpool fans believe

By In Amuzante, Premier League

Romi: Ar fi nevoie de un articol pentru titlul ăsta. Cândva saptamana viitoare?

Dorin: Mă bucur ca te gândești la mine pentru articolul asta. Treaba e că eu nu sunt așa optimist, deci nu m-aș regăsi într-un articol cu titlul ăla. După părerea mea Top 4 e mai realist; dar să speri la titlu mi se pare over-stretch. Din nou, vorbesc doar in nume propriu; observ in rândul suporterilor Liverpool optimismul de care vorbești tu.

Romi: Titlul poate ramâne. Dar tu incepi cu However,…Argumentele contează. Scrie articolul și vezi ce cred ceilalți.

….(după câteva zile)

Romi: Nici acum după 4-0?

Dorin: Suntem in concediu in Austria la munte. Greu sa ma gândesc la fotbal zilele astea.

Radu și alți cormorani ce mai zic?

Romi: Clar, nu te mai bâzâi. Distracție plăcută!

——————————————-
Update 24 August
Dorin: Gata!

Concluzii după finală din perspectiva unui suporter Liverpool

By In Premier League

Câteva concluzii la câteva zile după finala Champions League, din perspectiva unui suporter Liverpool.

Înainte de finală mulți se așteptau la un duel interesant între jocul ofensiv al lui Liverpool și cel eficient al lui Real. Șansele erau intr-adevar să vedem un meci spectaculos, cu multe goluri. Goluri au fost, dar, cu excepția reușitei fabuloase a lui Bale, spectacolul a cam lipsit. În plus, am avut ocazia să vedem și fața urâtă a fotbalului.
Mai jos 3 elemente care au definit finala de la Kiev și de care lumea își va aduce aminte peste ani.

Partea I: Bale

Să începem cu lucrurile pozitive: am avut ocazia să vedem unul dintre cele mai spectaculoase goluri din istoria finalelor Champions League.
Intrat în minutul 61, la scorul de 1-1, lui Bale i-au trebuit doar 5 atingeri de balon și 122 de secunde pentru a marca un gol care va rămâne în istorie:

Cu 2 goluri din doar 16 atingeri de balon, galezul intră în rândul jucătorilor care câștigă finale venind de pe banca: Kluivert în 1995, Ricken în 1997, Sheringham și Solskjaer în 1999.

Las imaginile să vorbească; executia merită merită revăzută din toate unghiurile:

Partea a II-a: Metoda Ramos

Sarcinile apărătorilor au fost tot timpul dificile, mai ales atunci când au în față adversari rapizi și tehnici. Tacticile mai bărbătești de genul ‘trece mingea dar nu trece omul’ nu își mai au locul decât poate în ligile inferioare. Apărătorii din ziua de azi știu să facă faulturi la limita regulamentului, pot recurge la tactici de intimidare precum sicanari verbale sau fizice (coate, ciupituri) sau, la nevoie, trageri de timp. Din păcate însă vedem din ce mai des o metodă murdară, care nu are nimic în comun cu ideea de fair play și pe care îndrăznesc să o numesc ‘Metoda Ramos‘: simulări pentru a forța un avertisment pentru adversar, lovirea adversarului fără minge departe de ochii arbitrului și, cel mai rău dintre toate, accidentarea voluntară a adversarului cu scopul de a-l scoate din joc. E probabil ușor de înțeles de ce am numit-o ‘Metoda Ramos’: spaniolul din apărarea Realului a perfecționat această metodă, adăugând o doză de cinism la tacticile ‘street-wise’ enumerate mai sus. Metoda nu este la îndemână oricui: spaniolul a perfecționat-o în La Liga unde deține recordul pentru cartonașe roșii și din păcate este tolerată de multe ori în meciurile din Champions League.

Să urmărim câteva clipuri din finalele din 2018 și 2017:
2018 Salah, minutul 27:

2018 Karius, minutul 49:

2017 Dani Alvez:

2017 Cuadrado:

Acum comentarii:
– Accidentarea lui Salah: pentru mine nu există nicio urmă de îndoială că Ramos a avut intenția de a-l accidenta pe Salah. Granted, nu avea cum să anticipeze rezultatul manevrei (incercarea contra lui Dani Alves nu i-a ieșit), dar intenția e acolo. Nimic de reproșat arbitrilor: Ramos și-a perfecționat metoda și a ajuns să comită asemenea mizerii cu o naturalețe extraordinară, greu de observat fără slow-motion și reluări din mai multe unghiuri.
– Lovirea lui Karius cu cotul în cap, fără minge: încă o dovadă a cinismului de care da dovadă spaniolul, dar și a inutilității arbitrilor din spatele porții.
– Simulări precum cea care a dus la eliminarea lui Cuadrado au ca scop doar cartonașe, nu sânge sau fracturi, dar reprezintă o parte esențială din metoda Ramos și completează portretul spaniolului.

Găsesc regretabil că asemenea jucător este căpitanul Realului și potențial model de urmat pentru cei care vin din urmă.

Dar aș vrea să subliniez un element foarte important. Nici Salah nici jucătorii lui Liverpool nu au protestat în timpul meciului și nu au comentat nimic în interviurile post-meci sau social media despre comportamentul lui Ramos. Klopp s-a limitat să declare că “it was, for me, kind of a harsh challenge; it’s like wrestling a little bit and it’s unlucky then that Mo fell on his shoulder“. UEFA nu a luat nicio măsură disciplinară, iar cei care semnează petiții online probabil că mai cred înca în Moș Crăciun. Așa că, vrând-nevrând, trebuie să acceptăm că asemenea comportament face parte din fotbalul modern, și, cel puțin până când arbitrajul video va deveni mainstream, metoda Ramos va rămâne o armă la dispoziția celor care știu să o folosească.

Partea a III-a: Karius not walking alone

Înainte de începutul finalei îmi doream să nu fie erori majore de arbitraj și greșeli individuale care să ducă la goluri. Din păcate nu fost să fie: Karius a încasat unul dintre cele mai bizare goluri din istoria recentă a Champions League, pentru ca pe final să tragă cortina peste finală la un șut pe care în condiții normale l-ar fi aparat și cu ochelari de soare și o ceașcă de cafea fierbinte în mâna.
Nu sunt prea multe de comentat aici, în afară poate de atitudinea unor suporteri Liverpool care au mers până la amenințări cu moartea la adresa germanului. Aceiași suporteri care probabil la începutul meciului cântau “You’ll never walk alone“. Social media este de multe ori un loc foarte deprimant și ostil, dar până la urmă vocile extreme nu reprezintă decât o minoritate.

https://twitter.com/Niraj_G16/status/1000755086128279552

Așa cum era normal, coechipierii și marea majoritate a suporterilor l-au încurajat:

Ce urmează pentru Karius? Fie împrumutul în afara Premier League, fie banca de rezerve pentru o lungă perioada de timp; pe scurt, ieșirea temporară din scenă. Germanul are nevoie de timp pentru a trece peste experiență de la Kiev, și personal îi țin pumnii strânși.

Cine va fi noul portar titular? Cel mai probabil un nou transfer. Liverpool are nevoie de un portar de elită; iar Alisson sau Oblak (aparitii dese in zvonurile actuale) ar fi alegeri excelente. Nu m-ar surprinde însă o altă varianta mai puțin cunoscută decât cei doi.

Concluzii

– A fost un meci bizar, cu mult ghinion pentru Liverpool: “A bizarre concatenation of freakish circumstance: a brilliant overhead kick, two hideous goalkeeping errors and an injury to the opposition’s best player.” (Jonathan Wilson, The Guardian). Care credeți că erau șansele că toate cele 3 evenimentele să se întâmple în același meci?
– Apropo de lucruri bizare: este a două finală europeană pierdută de Klopp si Liverpool în fața unei echipe spaniole care anterior câștigase trofeul de două ori consecutiv
– Chiar dacă a primit 3 goluri, apărarea lui Liverpool a funcționat excelent. Da, știu că sună ca o perlă, dar găsiți un contra-argument. O mențiune specială pentru Lovren, care a făcut unul dintre cele mai bune meciuri ale carierei.
– Una dintre diferențele majore între cele două echipe a fost banca de rezerve: dacă la Real a intrat Bale, la Liverpool au intrat Lallana și Can. Ambii veneau după perioade lungi de accidentări, și din păcate nu au putut face diferența la mijlocul terenului.
– Ce urmează pentru Liverpool? Așa cum spuneam în retrospectiva de sezon, parcursul european a fost unul excelent. Meciuri precum Porto, City sau Roma vor rămâne mult timp în memoria fanilor. Înfrângerea din finală nu aduce deloc cu un sfârșit de drum pentru Liverpool. Paradoxal, sfârșitul de drum pare să fie pentru Real, care tocmai s-a despărțit de Zidane. Pentru cormorani sunt suficiente motive de optimism pentru viitor. Keita și Fabinho au semnat deja; vor urma vara asta încă 2-3 transferuri, dar cel mai important este că jocul echipei crește de la un sezon la altul.

We go again!

Liverpool – retrospectiva sezon 2017-2018

By In Premier League

Înainte de finala de la Kiev, o retrospectivă rapidă la final de sezon de Premier League.

În Septembrie 2017 enumeram cele 5 motive pentru care Liverpool speră la un sezon mai bun decât precedentul. Antrenorul, jucătorii și managementul dădeau speranțe fanilor, dar puțini erau cei care s-ar fi așteptat la o clasare în top 4 și o finală Champions League.
Așteptările mele de atunci erau la top 4 cu 75-80 de puncte în PL și sferturi de finală CL. Dacă primul pronostic a fost aproape perfect, nu pot decât să mă bucur că al doilea nu mi-a ieșit.

În Januarie 2018 aveam câteva dorințe pentru Liverpool la mijloc de sezon. Să le luăm pe rând.

1. Mai puține goluri primite: ✅

Dorință indeplininită, conform liniei de clasament:
După 20 de etape:
4. Liverpool 20j 10-8-2 46-23 38p

Pentru ultimele 18 etape:
4. Liverpool 18j 11-4-3 38-15 37p

Total: ✅
4. Liverpool 38j 21-12-5 84-38 75p

Numărul de goluri primite a scăzut așadar de la 23 la 15, iar o mare parte din merit îi revine lui Van Dijk (interesant cum aproape nimeni nu mai vorbeste despre pretul transferului acum).
Și numărul de egaluri frustrante a scăzut, de la 6 (Burnley, Everton, Chelsea acasă, Watford, Newcastle, Arsenal deplasare) la 3 (Spurs, West Brom, Stoke – toate acasă).

2. Menținerea xG-ului pozitiv: ✅

În a două jumătate a sezonului au fost 3 meciuri cu xG negativ, și doar unul dintre ele a dus la înfrângere (penultima etapă, contra Chelsea). Per total însă, 5 meciuri cu xG negativ din 38 nu este deloc rău:

Anomaliile din graficul de mai sus sunt:
– etapa 24, înfrângerea de la Swansea (1-0), deși scorul xG a fost net favorabil: 2.2 la 0.5
– etapa 26, egalul cu Spurs, deși scorul xG a fost 1.29 la 2.54
– etapa 32, victoria de la Crystal Palace (2-1), singura dată când Liverpool a câștigat pe tabela dar a pierdut la xG (1.72 la 1.91 – mulțumiri lui Benteke).

În plus, clasamentul bazat pe xG arată în felul următor:

Sursa: https://understat.com/league/EPL/2017
(Singura explicație pentru poziția lui United și cum a reușit să obțină 18 puncte peste cele așteptate este, după părerea mea, De Gea).

3. Transferuri: ✅

În ianuarie, dorințele legate de transferuri erau:

– un portar de calitate în locul lui Mignolet
– păstrarea lui Coutinho măcar până în vară
– încă un apărător solid, care să devină partenerul lui Van Dijk pe termen lung
– un nou contract pentru Can

Niciuna dintre cele 4 nu s-a îndeplinit (plecarea lui Can este iminentă și va fi anunțată probabil după Kiev), dar dacă am învățat ceva din cele 3 sezoane cu Klopp este că germanul se pricepe mai bine la transferuri decât noi toți, cei de pe margine. Câteva motive pentru care evaluez această dorința că îndeplinită:
– Klopp a reușit să îmbunătățească jocul echipei după plecarea lui Coutinho
– prestațiile lui Van Dijk au arătat de ce Klopp a fost dispus să aștepte jumătate de sezon și să plătească £75m (Septembrie 2017: “Mulţi suporteri (inclusiv eu) nu au înţeles lipsa unui plan B pentru Van Dijk. Răspunsul este simplu: Klopp vede ceva în apărătorul olandez, şi pare dispus să aştepte cel puţin jumătate de sezon până îl va aduce. Între timp, lucrează cu ce are.”)
– un fundaș stânga adus pentru câteva milioane de la o echipa retrogradata este acum printre cei mai buni din Anglia
– Ox și Trent

4. Alte așteptări:

– mai multe minute pentru Woodburn și Sturridge: ❌ (X)
– lipsa accidentărilor: ❌ (X)
– primul gol pentru Solanke: ✅ (V)
– revenirea lui Mane și Lallana: ✅ (V)
– un parcurs cât mai lung în CL: ✅ (V)

Concluzii

Într-unul dintre comentariile de aici vorbeam despre așteptările realiste pentru suporterii Liverpool. Este greu să lupți pentru trofee interne în condițiile în care nu ești în ‘The Rich 4’, la fel cum nu te poți aștepta la un parcurs prea lung în Champions League în condițiile în care de câțiva ani încoace în semifinale se regăsesc mereu aceleași 4-5 echipe.

Adevărul este însă că, asa cum a promis, Klopp transformă din ce în ce mai mulți suporteri din doubters în believers. Finala CL ne face să visam, și indiferent de ce va intampla la Kiev, sezonul actual va rămâne unul excelent.


Sursa imagine: Getty Images (#)

******

În încheiere, câteva statistici legate de sezonul lui Liverpool în PL:
– pentru prima dată din 2009, Liverpool termină în top 4 două sezoane consecutive
– 17 clean sheets, cele mai multe de la sezonul 2009-2010 cu Rafa Benitez (12 sezonul trecut, 11 în urmă cu 2 sezoane)
– nicio înfrângere pe Anfield
– 32 goluri în PL pentru Mo Salah, nou record pentru Premier League. Spre comparație, WBA (31), Swansea (28) și Huddersfield (28) au marcat mai puține goluri
– ultima echipă care a terminat PL în top 4 și a ajuns în finala CL a fost United în 2011
– Liverpool s-a descurcat mai bine contra echipelor mici decât contra celor din top 6: 65/84 puncte contra Bottom 14 (locul 2), 10/30 puncte contra Top 6 (2.33 vs 1 punct pe meci)
– golaveraj contra bottom 10: +46 goluri; contra top 10: 0.
– 13 din cele 21 de victorii au fost la 3 sau mai multe goluri diferență
– cei 3 atancanti au marcat împreună 90 de goluri până acum (toate competitiile): Salah 44, Firmino 27, Mane 19
– după înfrângerea contra Spurs din etapa a 9-a (22 Octombrie), Liverpool a avut cea mai bună defensivă din campionat (doar 22 goluri primite în 29 meciuri, 0.75 goluri pe meci)
– Liverpool a reușit performanțele de mai sus cu cele mai mici cheltuieli din Top 6: “Liverpool have by far the lowest net spend out of any of the top six clubs since 2014, with £18 million. Spurs are 5th in that period with an overall net spend of £50 million, while Chelsea (£119 million) and Arsenal (£166 million) still linger well behind the two Manchester clubs, both of whom have a net spend of over £400 million in the same period.” (Joel Archie review)

Ce probleme are Liverpool

By In Premier League

Un articol de Andrei G

De la venirea lui Klopp, reprizele, meciurile și gafele lui Liverpool sunt spectaculoase. Abordarea lui asigură top 4 și un parcurs ok în competițiile de tip knockout, și totuși, nu cred că pot mai mult, din mai multe motive.

Prea mult heavy metal

Bazat pe atacuri în valuri și solicitantul gegenpressing, stilul ăsta de joc excela la Dortmund, în campionatul unde se joacă cel mai mult pe contraatac, dar, mai nou, echipele engleze preferă să stea la cutie vs top 6, și nu încurajează bătăliile de la mijlocul terenului, preferate de mijlocașii lui Klopp. Când sunt în avantaj, cormoranii ori continuă să sufoce adversarul mai slab, ori se retrag ușor (cu Arsenal) spre mai mult (cu City) dacă joacă împotriva unui oponent mai puternic. Cred că e o diferență prea mare de mindset aici. După meciul cu tunarii (3-3), Milner a declarat că trebuie să fie mai plictisitori, cu alte cuvinte, să aibă mai mult control asupra partidei, în meciul cu Spurs, au avut doar 34% posesie, foarte, foarte puțin când vrei să absorbi din presiune. Aici e o altă problemă, lotul lui Liverpool nu e construit to see out games.

Lotul

Contrar opiniei populare, cred că mijlocul arată mai îngrijorător decât apărarea. În spate te poți baza pe majoritatea celor din lotul actual dacă faci 1-2 transferuri reușite, dar aducerea unui portar e obligatorie, nu-l văd pe Karius a doua venire a lui Ter Stegen. Prima bubă de la mijloc e chiar lipsa unui profil necesar, închizătorul. Îl au pe Henderson acolo, care se descurcă, dar problemele cronice de la tendon nu-l recomandă pe termen lung și englezul e mai mult un mijlocaș box-to-box, la fel ca înlocuitorii lui, Emre Can și Wijnaldum. Interiorii sunt cei doi din urmă, plus Milner, Lallana și Ox, toți convertiți din extreme, și doar bully-ul de la U23 pare genul de mijlocaș care să desfacă o autobază. În vară va veni Keita, pe care nu l-am văzut prea mult, cu tot hype-ul din jurul său aș crede că e peste toți de la mijloc, dar și el e mijlocaș box-to-box, lotului tot îi lipsește un mijlocaș ”boring”. Atacul este teribil de bun, jucători in their prime, atletici, altruiști și dispuși la efort. Poate lipsește un înlocuitor pentru Sturridge, o rezervă cu instinct de killer.

Încăpățânarea lui Klopp

În primul rând, a mai pierdut un sezon pentru că nu și-a întărit apărarea în vara lui 2017, când a transferat o rezervă pe 40 de milioane, și a avut în jur de 60 pregătite pentru van Dijk. În al doilea rând, nu a găsit un lider, Henderson nu are valoarea sau istoricul care să-l facă un căpitan impozant, al doilea căpitan cred că e Milner care bate spre retragere, iar la un moment dat banderola a ajuns pe brațul lui Emre Can, care probabil va pleca în vară.

Dependența de Salah

Deși avea cifre foarte bune în Italia, puțini se așteptau ca un jucător de bandă să se bată la titlul de golgheter cu mașinăria Harry Kane. Poate e prea devreme să vorbesc de o anumită dependență, dar am impresia că și-a cam tras colegii după el în destule momente, fiind singurul capabil să spargă bariera de 25+ goluri pe sezon. La un moment dat adversarii se vor adapta la jocul lui, iar după plecarea lui Coutinho va fi solicitat mai mult și la creație.

Overall, consider că germanul a făcut o treabă excelentă, dar pentru performanțe palpabile, trebuie să fie mai adaptabil și mai ruthless cu lotul și conducerea pentru investiții în posturi cheie.