Pe scurt de pe Anfield la returul contra Hoffenheim

Mergeam la genul de meci din care nu ai prea multe de câștigat, ci doar enorm de pierdut dacă nu treci mai departe. Așa că atmosferă înainte de meci nu era deloc de vacanță. Locul meu este la primul etaj al noului Main stand, lângă suporterii germani. Are avantajul ca oferă terenul de joc asa cum ne-au obisnuit transmisiunile TV: cu Kop-ul în dreapta.  You’ll Never Walk Alone cântat de tot stadionul are ceva magic și nu se compară cu nimic din ce am experimentat până acum pe un stadion de fotbal. Ți se face părul măciucă și în timp ce cânți prin marea de fulare întinse îți dai seamă că te ții în brațe cu vecinii de scaun.

Primele 30 de minute ilustreaza fotbalul ofensiv imaginat de Klopp: 3 goluri în succesiune rapidă și ceea ce din tribuna pare încă vreo duzină de ocazii imense. ‘This is football’ – izbucnește Klopp după golul 3 – semn că sezonul asta Liverpool joacă fotbalul pe care-l vrea germanul. Nu îmi aduc aminte să fi văzut live un gol mai frumos decât cel de 3-0 al lui Can. Așa cum s-a văzut și la primul gol din meciul din prima etapă contra lui Watford, echipa dă dovadă de mai multă fluiditate decât anul trecut. La succesiunea rapidă de pase participă jumătate din echipă (Moreno, Wijnaldum, Mane, Firmino și Can) și suporterii sunt entuziasmați: vecinul de scaun ma îmbrățișeaza euforic și e clar pentru toată lumea că meciul e jucat si calificarea e asigurată. La pauză, un fan se întrebă mucalit dacă Coutinho ar avea loc în echipă actuală.

Repriza secunda curge mai lent, si am timp să observ mai bine sistemul 4-3-3 al lui Klopp. Am ocazia să îl văd de aproape pe Trent Alexander-Arnold, care pare să își fi câștigat locul de titular înaintea lui Clyne. E înlocuit pe final de Gomez, care nu pare la fel de comfortabil pe flanc. Salah care pare că joacă de 3 sezoane la Liverpool: vine des în sprijinul apărării și explodează periodic spre poarta adversă. Meciul se încheie și nu știu dacă omul meciului este Firmino sau Mane: Firmino a fost peste tot și a contribuit la toate cele 4 goluri, iar Mane a terorizat pur și simplu apărarea adversă tot meciul.

Un singur aspect negativ mi-a atras atenția: acel sentiment de ‘moaning’ omni-prezent în social media se simte într-o mică măsură și pe stadion: unii comentează când văd că Moreno e titular, înjură printre dinți când Lovren greșește la golul de 3-1 și devin nervoși când Mignolet nu prinde din prima o centrare înaltă cu 15 minute înainte de final. Un pic de neînțeles o asemenea atitudine și o să revin la asta într-un comentariu separat.

Ce urmează: calificarea în Champions League crește așteptările suporterilor pentru noi transferuri în ultima săptămâna. Este clar pentru toată lumea că ar mai fi nevoie de un apărător și de un înlocuitor pentru Coutinho. Cel mai probabil însă nu se va întâmpla nimic: Klopp a repetat că este mulțumit cu actualul lot și orice transfer înainte de 31 august ar avea un aer de ‘panic buy’. Grupa ușoară în care va juca Liverpool aduce de asemenea așteptări pentru fazele superioare ale Champions League.

Tenis la Madrid

Convins de articolele despre openul de tenis de la Madrid scrise de Ursano anul trecut, am fost și eu anul acesta și am văzut o zi plină de tenis. Am ales o zi de joi cu optimi la bărbați si sferturi la femei plus meciuri de dublu femei. O alegere care s-a dovedit inspirată în ciuda unei vremi neașteptat de friguroase, cu averse de ploaie (sunt trei terenuri acoperite care fac intreruperile mult mai rare ca la alte turnee).

Am avut prilejul să văd destui jucători si jucătoare de tenis din diverse unghiuri si de la diverse distanțe (mai departe din arena centrală, mult mai aproape de pe celelalte arene). Aș enumera aici câțiva, fără ca aceasta să fie o listă completă: Nadal, Djokovic, Murray, Dimitrov, Nishikori, Ferrer, Coric, Thiem, Halep, Kuznetsova, Mladenovici, Mirza, Bouchard.

Pentru cineva care vede foarte rar tenis pe viu și cu dorința de absorbi cât mai mult, o zi ca acesta e un prilej deosebit, care îți pune la încercare rezistența fizică si capacitatea de concentrare. Nu prea stăteam bine cu niciuna, in special din cauza diferenței de fus orar după ce tocmai aterizasem de peste ocean cu o zi înainte. Am tras de mine si am plecat foarte mulțumit când nu am mai putut, pe la ora 22.00 (programul s-a încheiat după ora 23.00 după ce incepuse la amiază).

A fost prima dată când am văzut-o pe viu pe Simona, i-am studiat reacțiile și comunicarea de foarte aproape. Am prins-o într-o zi bună în care a impresionat mai ales prin concentrare și o stiința de a-și stăpâni emoțiile care mi-au dat mare incredere pentru viitor. Starea aceasta s-a intamplat atât la simplu cât și la dublu alături de Irina. Pe Irina am vazut-o și la antrenament. Acolo îți dai seama ce muncă grea e tenisul, cât suflet pune ea la antrenament si joc si ce dificil e să fii in primii 100 in clasament îin ciuda pregătirii. Iar pe un alt teren am admirat de aproape traiectoriile sublime prinse de mingile trimise din racheta Soranei. Chiar dacă a pierdut, Sorana are in orice meci un stil de a lovi care e o incăntare de privit când îi intra mingile. În viață trebuie să știi să te multumești și cu perle mici, oricât de rar le-ai găsi.

Avantajul unei zile pline cu multe meciuri pe diverse terenuri este că alergând dintr-o parte în alta vei găsi până la urmă o perlă mai mare, ceva deosebit. Și norocul mi-a surâs pe terenul 2, unde fiindcă lipsesc lojile poți prinde loc foarte aproape de jucători. Și dacă aceștia mai întind și un meci pe cinste …Am văzut un Dimitrov-Thiem de toată frumusețea. Pe Grisa Dimitrov îl mai văzusem la TV. De Dominic Thiem doar auzisem și am fost foarte impresionat. Fiecare a alternat perioade de dominare a adversarului cu perioade în care era dominat. Dimitrov a etalat o gamă mai largă de lovitori, Thiem mai multă intensitate și îndârjire. Totul pe fundalul unei solide galerii bulgărești care i-a montat pe spectatorii locali și pe neutrii să îl încurajeze la fel de frenetic către sfârșit pe Thiem. Și a fost înduioșător, într-un fel, să-i vezi pe vecinii noștrii de dincolo de Dunăre urmând o traiectorie asemănătoare nouă: agățarea disperată de una din puținele glorii sportive actuale, încurajările din inimă, dar ușor speriate de inevitabilă cădere a preferatului, tăcerea când Grișa avea mai multă nevoie ca publicul să-i fie alături când la greu. Și cel mai frumos a rămas finalul cu un tie-break pe muchie de cuțit, scor alternând și victoria lui Thiem cu 11-9 după ce Dimitrov avusese 6-3, urmat de aplauze la scenă deschisă ale întregii arene pentru ambii jucători. Pentru că nici unul nu merită să piardă. De admirat a fost felul in care cei doi jucători și-au arătat respect reciproc îin toate momentele jocului. Până și arbitrul s-a ridicat la nivelul jocului punctând cu umor fin intervențiile rare când verifica urmele mingii pe teren.

Să nu uit. Dacă vreți să mergeți la un astfel de eveniment aveți nevoie de un „Ursano” personal, parafrazand vorba despre cine nu are bătrâni. Adică de cineva foarte informat, bun cunoscător, care să știe toate dedesubturile locului să va fie ghid și sfătuitor. Să fie mereu în căutarea unui nou unghi din care să privească, a unei noi abordări care să o împartă cu plăcere cu ceilalți. Eu am avut această onoare și îi sunt foarte recunoscător.

Atalanta – Fiorentina 0-0 cu aplauze la final

Unde altundeva decât în Italia poți merge la un meci de fotbal și spectatorii apreciază evoluția echipei gazdă cu aplauze furtunoase la scenă deschisă la finalul unui meci terminat cu 0-0? Unde intervențiile fundașilor (deposedări, intercepții) sunt la fel de apreciate, dacă nu chiar mai mult, ca un șut bun la poartă. Un meci de angajament, cu destule faze de poartă, cu intrări tari, dar care nu a degenerat. Cam tot ce mi-am putut dori la un primul meci văzut pe viu in Italia. Cu siguranță nu va fi ultimul fiindcă voi mai reveni cu plăcere.

Câteva observații

  • Scorul alb i se datorează și lui Tătărușanu, foarte sigur in poarta Fiorentinei, cu doua intervenții foarte bune în repriza a doua mai ales. Ceea ce face să doară și mai mult prestația de la Euro. In forma în care l-am văzut ieri ne calificam din grupă.
  • O parte din aplauzele din final erau adresate și rezultatului din etapa anterioară: Atalanta a bătut cu 2-0 in deplasare la Napoli, e pe locul patru și participarea in cupele europene e un țel realizabil.
  • Cine are răbdare sa se uite atent la setul de fotografii poate observa niște porumbei care aveau o treabă serioasă pe gazon. Băieții se opreau din treaba lor doar când jucătorii veneau prea aproape.
  • Atmosferă bună pe stadion. Nu se cânta, ca pe unele stadioane din Anglia, dar stadionul vuia și se frământa la un sonor ridicat. Mi-a plăcut.
  • Atalanta are o echipă tânăra, de viitor. Păcat ca unii jucători sunt imprumutați de la echipele mari, iar pe alții îi vor tenta în mod sigur echipe care pot oferi salarii mai mari.
  • Cel mai promițator e fundasul central Caldara (care aparține lui Juventus). A condus foarte bine linia de trei fundași, a urcat in atac, are plasament foarte bun. Juventus poate să vânda liniștit pe oricare din tripleta din apărare.
  • Am fost impresionat de jocul cu trei fundași al ambelor echipe. Foarte bine aplicat, semn ca acest tip de așezare in teren devine tot mai folosit.
  • La un moment dat, după doua zile intunecate in Italia, a apărut un soare strălucitor care mi-a creat impresia ca s-a imbunătațit imaginea de parcă mă uitam la un televizor de ultima generație. Apoi mi-am dat seama că sunt pe stadion și e normal să se vadă mai bine ca la TV.
  • Costurile acestei incursiuni pot văzute in fisierul atașat.
  • Am mai tăiat un campionat (din cele 4-5 importante) de pe listă. Urmează Spania, cât de curând.

 

Concurs de pronosticuri – rezultate finale

După verificări și răsverificări la 6 ochi iată acum rezultatul final. Sunt ceva schimbări față de rezultatele provizorii, dar măcar avem același câștigător și ocupant al ultimului loc.
Felicitări lui Dorin Moise pentru victorie!
Mulțumiri tututor celor care au participat. Și o mențiune în plus pentru ultimul clasat. Și el merită răsplătit. Deci, dacă trece cineva prin Cluj să dea un roze. Sau dă el un roze. Oricum e bine.

Dorin Moise 63.8%
ama_ 59.7%
ovidiubelge 59.2%
Andrei G. 54.6%
Alex Enășescu 54.1%
manix 53.7%
ALEXGUNNER 52.9%
Romi 50.7%
Dragan Florin 48.6%
matusalem25 47.9%
Dicu Razvan 47.2%
rush 45.9%
filotas 44.7%
luka 44.4%
Cristi Radulescu 43.6%
Radu 43.5%
mniezo’  42.1%
Torpyla 42.0%
LuigiBruins 40.5%
ursano 40.4%
COYS 39.6%
Remington Steele 39.3%
Florin 32.5%
Tudor Eliade 22.9%
Răspunsurile la întrebările 2 și 3 din sondajul de la faza 4 vor fi analizate în articole separate.

 

 

 

 

 

Concurs de pronosticuri Faza 4

Regulament semifinale si finală

  • 4 puncte pentru fiecare echipă calificată
  • 2 puncte pentru scor exact in semifinală sau finală (in finală doar dacă indicați corect ambele echipe calificate)
  • 3 puncte pentru finala indicată corect
  • 5 puncte pentru indicarea campioanei europene
  • 2 puncte pentru un jucător care marchează cel puțin un gol
  • 2 puncte pentru echipa cu cele mai multe cartonase galbene
  • 2 puncte pentru echipa cu cele mai puține șuturi pe poarta
  • 2 puncte pentru numărul corect de jucatori care se dezbracă de tricou pentru a celebra un gol in finală
  • 1 punct daca preziceți doar una din echipele calificate in finală și numărul de goluri marcate de echipa respectivă in finală
Vă rog din nou sa completați un formular in Google forms pentru a participa. Ca și data trecută, in final, avem intrebări pentru care nu se acordă puncte. Intrebarile suplimentare au fost alese alese de Alex Enășescu.
Rămân neschimbate regulile referitoare la procentaj, clasament final (se iau in considerare doar cele mai bune 3 rezultate din 4 faze) și premiu (vezi faza 2).
Succes!