Sursa foto: Ronnie MacDonald.
Copos
George Copos e cel mai neînţeles om din România. Un afacerist onest şi naiv care, orbit de dragostea vişinie, a tot băgat în Rapid bani pe care nu ştie dacă o să-i mai vadă înapoi. Mă rog, cel puţin aşa îi place să se erijeze în corespondenţa pe care o ţine de câteva zile cu jurnaliştii de la Gazeta Sporturilor.
De ce nu vede nimeni cât de păgubit iese din fotbal Copos, a cărui singură vină e că a vrut să facă bine pentru Rapid?
Show me the money
În opinia dânsului, finanţele Rapidului sunt o treabă atât de complicată încât nu poţi să-ţi dai cu părerea decât dacă ai făcut un headging (sic) la viaţa ta. E o oarecare ironie în stâlcirea unui cuvânt al cărui singur scop în context era să reflecte cultura economică a epistolarului.
Trecând peste asta, morala ar fi că jurnaliştii sportivi sunt profani în ale economiei, aşa că sunt descalificaţi din start. Nici eu nu mă pricep, aşa că întreb: ce spune despre patron o afacere care datorează 29 de milioane de euro la un buget anual de şase? Se pricepe la ceea ce face?
După propria-i mărturisire, Rapidul e un mecanism care funcţionează defectuos, iar răspunderea e a lui în primul rând, oricât ar încerca s-o devieze asupra oamenilor pe care i-a angajat. Dacă oamenii pe care i-ai angajat sunt incompetenţi, tu cum eşti?
Forma mea de manifestare a iubirii de Rapid este aceea de a-i asigura sumele care îi sunt necesare.
O iubire care vine cu împrumut şi dobândă. Cluburile ţinute de sugardaddies sunt hulite în Anglia, dar şeicul Mansour i-a dat 300m lui City, nu i-a împrumutat. Abramovich a împrumutat-o pe Chelsea, dar fără dobândă, şi e greu de crezut că o să-şi ceară vreodată banii înapoi cum face Copos acum. Şi rusul şi şeicul vor fi lăsat în urma lor un club care se susţine singur şi care va putea funcţiona la aceiaşi parametri şi după plecarea lor.
Business is where you are now, but what got you here is your word and your reputation.
Când vinzi cu un leu un club care îţi datorează 21 de milioane de euro, care n-are nici stadion şi nici bază de antrenament, n-ai de ce să te miri că nu ţi-l ia nimeni. Ca afacere, Rapidul se reflectă prost asupra celui care s-a ocupat de ea în toţi anii ăştia, dar nici cuvântul şi nici reputaţia nu-l ajuta pe Copos.
El are grijă să vorbească în toate interviurile despre zecile de milioane pe care le-a băgat în Rapid. Nu la fel de mult despre cele pe care le-a scos şi al căror fir e un pic mai greu de urmărit. E mai greu te creadă lumea că eşti binefăcătorul Rapidului când, dintr-un transfer, un leu se duce în contul clubului şi trei în al tău.
Circuitul banilor care s-au învârtit la Rapid e o cabală pe care doar Copos o cunoaşte în intergime. Noi n-avem decât să-l credem pe cuvânt că iese păgubit din fotbal, că a luat ţeapă. Chestia e că n-are reputaţia unui om care obişnuieşte să se păcălească, dimpotrivă.
Nu aveţi nici o remuşcare pentru faptul că mă judecaţi greşiţ în permanenţă? Asta l-a întrebat Copos pe Decebal Radulescu. Trebuie să fie o întrebare pe care o pune frecvent, de vreme ce atâţia oameni care avut de-a face cu dânsul sunt în aceeaşi poziţie: foşti căpitani, foşti antrenori, foşti preşedinţi de club, suporteri.
E destul de greu să găseşti pe cineva care să aprecieze ce a făcut Copos la Rapid. Până şi Mitică, care e o maşină de complimente la adresa patronilor, spunea despre Copos: E diabolic, e diavolul în persoană. E că uleiul, nu poţi să-l ţii în palmă, alunecă mereu.
Ăsta e George Copos, omul judecat greşit în permanenţă. Dacă ceva nu se leagă, vă recomand să citiţi replica pe care i-o dă lui Cristi Geambasu. După ce o trimisese elegant la cratiţă pe Maria Andries, Copose revine cu precizarea că de fapt a fost un compliment. Aici e cheia discursului lui Copos.
El face complimente fiind mitocan, iubeşte Rapidul îndatorându-l la el însuşi, dă lecţii de morală fiind condamnat nedefinitiv pentru înşelăciune. Aproape că înţelegi cum un patron de bună-credinţă ca dânsul ajunge să fie judecat greşit în permanenţă.
Sursa foto: “J”.
Man City – Man United 2-3
- un derby de mare calitate, care s-a lăsat cu goluri, nervi, şi sânge, totul derulat pe repede înainte și încheiat dramatic. Până și lui Tom Cruise i-a plăcut!
- s-a scris despre mancuniene că-s două colecţii de jucători remarcabili, dar nu echipe cu o identitate clară de joc. O evaluare aspră pe care Manchester United a contrazis-o, dar Man City nu. United a avut organizarea şi concentrarea unei echipe care joacă cel mai important meci al sezonului. City a fost aceeaşi echipă blazată căreia îi vine cheful abia în ultima jumătate de oră.
[cleeng_content id=”373188256″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]
- United a stat la cutie, a absorbit presiunea și a lovit pe două contra-atacuri electrizante venite pe flancuri. Cu un gol anulat greșit și un penalty refuzat la Evra, Man United a făcut suficient ca să ia punctele din cea mai grea deplasare a sezonului. Rooney, despre care in august se spunea ca i-a trecut vremea, a fost cel mai bun om de pe teren.
- dacă într-un meci de rutină mai scapi cu unu-doi jucători care se plimbă pe teren, pontează şi iau prima de joc, Man United nu e echipa care să-ţi îngăduie asemenea mofturi. De la De Gea până la Cleverley toată lumea a jucat cu o intensitate pe care o văd pentru prima dată la United sezonul ăsta. MOTD a avut un montaj cu Van Persie respingând cinci cornere bătute la prima bară. De cealaltă parte, City a avut două mâini moarte care aveau s-o coste meciul:
Balotelli – Mancini a spus după meci că e incredibil cum un jucător de o asemenea calitate îşi aruncă talentul pe geam. Şi e adevărat, dar ştiai cu cine ai de-a face! Ştiai că Balotelli e un jemanfişist ieşit din formă şi totuşi l-ai titularizat, aşa că fii bărbat şi asumă-ţi decizia. L-ai lăsat pe bancă pe Tevez şi Dzeko, cu 13 goluri între ei, şi ai început cu un atacant care a dat un singur gol sezonul ăsta din nouă ocazii clare. Sătul de călcâiele lui Mario, Mancini l-a schimbat în minutul 52 cu Tevez, care a întors dinamica meciului cu atitudinea lui de buldog gata să moară cu ei de gât. Că n-ar fi trebuit să termine meciul în teren, asta e altă discuţie.
Nasri – celălalt lucru care l-a nemulţumit pe Mancini a fost că la lovitura liberă a lui Van Persie, din zidul de patru au rămas… two and a half men. Tevez s-a rupt de zid de capul lui, iar Nasri s-a ferit, cum făceam eu când eram mic şi ştiam că ăştia mari joacă cu “bombe”. Nasri e cel mai bun creator al lui City sezonul ăsta, dar nu face aproape deloc faza defensivă, şi asta e un lux care costă, când adversarii joacă cu doi mijlocaşi lipiţi de tuşă. Harta defensivă a francezului e o coală albă: nici o alunecare, nici o intercepţie, nici o minge blocată.
- că e suficienţă sau că antrenorul nu ştie să-i motiveze, asta e greu de spus din afară vestiarului. Dar dacă nici într-un meci ca ăsta nu dai ce ai mai bun, atunci când o mai faci?
- trei şuturi pe poartă, trei goluri luate de Hart. E greu să dai vina pe dânsul la vreunul din ele, poate la al treilea, dar deja sunt prea multe meciuri în care englezul nu scoate nimic ca să fie vorba doar de ghinion. Procentajul mingilor aparate de portarul lui City a scăzut de la 76% în sezonul trecut la 66% în acest sezon.
what a result,3points! Sweet! Whoever threw that coin,what a shot! Can't believe it was a copper 2p….could have at least been a £1 coin!
— Rio Ferdinand (@rioferdy5) December 9, 2012
- Manchester United se desprinde la şase puncte dar aş putea bag mâna în foc că City o va prinde din urmă. Raportul şuturilor, compilat de James Grayson înaintea acestei etape, arată că City controlează mult mai bine mingea. Bun, şi atunci ce caută United pe primul loc? Trupa lui Ferguson beneficiază de un procentaj de goluri raportat la şuturi pe poartă nesustenabil pe termen lung. O anomalie, iar anomaliile tind să se corecteze de-a lungul sezonului.
[/cleeng_content]
Sursa foto: Johnny Vulkan
Premier League – etapa 16 – discuție deschisă
Sâmbăta asta toate meciurile încep de la 17:00, iar Digi transmite Sunderland – Chelsea. Albaştrii n-au mai bătut de şapte meciuri în campionat, dar dacă e o echipă care poate să le resusciteze sezonul aia e Sunderland, fără Lee Cattermole şi cu Steven Fletcher incert. Chelsea a câştigat 14 din ultimele 15 partide, aşa că eu nu-mi ţin respiraţia astepand o surpiza aici.
Duminică de la 15:30 pe Digi Sport 1 e cea mai aşteptată întâlnire a sezonului de până acum, the Manchester derby. Man United a rămas datoare, după ce în ambele meciuri din sezonul trecut a fost chelfănită bine de tot.Dar asta se întâmpla într-o vreme când pe David Silva şi Aguero nu puteai să-i opreşti decât cu mitraliera. Sezonul ăsta, nici una dintre mancuniene n-a arătat ca o proper title-winning side, dar calitatea loturilor le-a dus totuşi pe primele două locuri. Oricum ar fi, nu cred că o să avem un meci care să definească sezonul, ca 6-1-le de anul trecut.
Meciurile de maine se cam suprapun, aşa că după derby, o să încerc să prind a doua repriză din Everton – Spurs online şi după asta, a doua repriză din West Ham – Liverpool. Sunt curios să-i văd pe Tottenham fără Bale, dar în special pe Liverpool fără Suarez, probabil cu Jonjo Shelvey în rol de fals număr nouă. 🙂
Ca de obicei, vă aştept gândurile, ranturile şi întrebările pe marginea acestei etape, şi vă las cu o piesă care a cam devenit imnul modern al oraşului Manchester:
Sursa foto: Pat MacDonald.