Chelsea – Barcelona

  • Am mai văzut meciul ăsta. L-am mai văzut cu Osasuna (3 goluri luate din 3 șuturi pe poartă), l-am mai văzut cu Getafe (un gol dintr-un șut pe poartă). Toate, meciuri în care Barcelona, chiar și fără să-și joace obișnuitul fotbal-șampanie, făcuse în mod normal de ajuns că să ia punctele.
  • Puncte pe care le-a ratat fiind, atunci ca și aseară, un pic îndrăgostită de ea însăși în atac (vorba lui Honigstein), un pic neglijentă la finalizare, un pic prinsă cu pantalonii-n vine când pierde posesia. Detalii, desigur. Dar cam asta tinde să se întâmple după trei ani în care ai luat tot. De asta nici o echipă n-a păstrat Liga Campionilor doi ani la rând în formatul post ’92.
  • Di Matteo spunea ieri că Chelsea trebuie să facă două meciuri perfecte ca să treacă mai departe. Unul l-a făcut – a fost un efort colectiv admirabil al “pensionarilor”, un autobuz parcat cu sudoare și inteligență.
  • Dar nu e de ajuns. Meciul perfect al lui Chelsea era condiția necesară dar nu și suficientă. Londonezii aveau nevoie și că Barçei să nu-i iasă jocul, lucru care s-a întâmplat într-o oarecare măsură. Chiar și așa catalanii au avut 5-6 ocazii clare, dintre care două bare. Vasăzică și un pic de șansă.
  • Fără îndoială, stelele s-au aliniat pentru Chelsea ieri seară. Dar ca asta să se întâmple încă o dată pe Camp Nou… ca după returul cu Napoli, turul cu Benfica și Barcelona, Chelsea să facă încă un meci perfect, s-o prindă pe Barça iarăși suficientă și fără șansă… I don’t see it.
  • Comentariul la fel de obtuz și dezlânat că de obicei. Min 53 – “pare a fi un joc în pantă pentru Barcelona, îmi lasă impresia că tot mai greu reușesc să urce cu mingea spre careul advers”. Min 57 – “cu toate acestea Barcelona se apropie tot mai mult de un gol egalizator”. Apropo de asta, același Rafa Honigstein zicea pe Twitter:

At this level, football makes a mockery of great explanations. Thiago hits post: “RDM tactics worked beautifully, Chelsea deserve win”. Thiago scores: “Negative Chelsea punished for defending too deep, now have a mountain to climb”

Sursa foto: Flickr, Globovision.

Enhorabuena al Barcelona!

De la Milanul din ’94 n-am mai văzut o demonstraţie de fotbal atât de irezistibilă într-o finală de Liga Campionilor.

  • a fost un meci atât de dezechilibrat încât ar trebui să măture orice îndoială în privinţa locului Barçei şi al lui Messi în istorie. Jonathan Wilson : Barça has achieved that happy – perhaps unique – balance of having one of the greatest players there has ever been operating within a ruthlessly coherent team unit.
  • a thing of beauty is a joy forever, scria Keats, şi e cu adevărat un privilegiu şi o bucurie profundă să urmăreşti acea ţesătură de pase perfect lovite, perfect cântărite, care i-au făcut pe englezi să alerge după umbre, exact ca la Roma.
  • din 2006 încoace, doar de două ori Man United a fost redusă la un singur şut pe poartă, în ambele finale cu Barça. Ce s-a întâmplat ieri e şi mai remarcabil ţinând cont că linia de fund a catalanilor jucase împreună doar 60 de minute înaintea finalei.
  • despre tactica scoţianului e loc de discuţie şi nu prea. E limpede acum că a greşit jucând cu două vârfuri, fără un buldog care să recupereze şi să hărţuiască mijlocul Barçei. Dar cum Fletcher nu era apt pentru 90 de minute, a avut de ales între Anderson şi Chicharito şi a mers pe mâna mexicanului. În orice caz, e şi mai limpede că meciul nu s-a pierdut pe mână lui Fergie, a lui Van der Sar sau a lui Carrick, că pe oricine ar fi trimis în teren şi oricum i-ar fi aranjat, lucrurile ar fi stat la fel. These bastards are too damn good, vorba unui fan United.
  • trebuie spus şi că nu e nici o ruşine să pierzi în faţa unei dintre cele mai bune echipe din istorie, la fel cum n-a fost ruşine să pierzi în faţă Bulls-ilor anilor ’90 sau a lui Schumacher în vremurile lui bune.

 

Sursa foto: Flickr, Lloveras.

El Clasico: revista presei

Discuţiile despre seria de Clasice s-a talibanizat atât de mult, încât te întrebi ce meciuri au văzut unii, care la rândul lor se întreabă ce meci oi fi văzut tu. Fiecare purtăm nişte lentile partizane, prin care meciul devine un film derulat după un scenariu făcut dinainte în cap.

N-am mai apucat să scriu cronica aseară (prea multe beri pe fondul unui meci hidos) dar ce pot să fac e să vă arăt cum au decodat meciul cei mai importanţi jurnalişti sportivi din Anglia:

Twitter:

Oliver Kay FT Real 0 Barça 2 (Messi 2). Anyone who thinks that was a victory for evil over good wasn’t watching properly

Oliver Kay
I hate the diving and the demands for yellow cards. I dislike Barça’s holier-than-thou attitude. But only one team tried to play tonight

Paul Tomkins
I think that if you’re at home with a £400m squad, you might at least try and get out of your own half. Maybe I’m odd.

John Sinnott Mourinho parked the bus, but Messi took the wheels off it. Can’t imagine many youth coaches telling teams @ w/e: “Go & play like Real lads.”

Rafa Honigstein First time I ever cheered a goal – YES – from a team I don’t support

Phil McNulty
And thank goodness Lionel Messi has lifted this game from a horrible, spiteful nonsense into something resembling a football match. #fb

Matt Lawton
According to the stats Michael Carrick completed more passes last night than Madrid have managed this evening.

Ravi Hiranand
Agreed; the Messi v Ronaldo debate is almost insulting. Ronaldo is a great player. Messi is a level above.

Gavin Hamilton
Conspiracy theories are classic Mourinho diversion strategy. Nobody fooled: he sent out the wrong team with wrong tactics.

Henry Winter
I like Mourinho, good coach, likeable guy, but tonight was embarrassing. I certainly don’t buy the pro-Barca ref conspiracy

Craig Foster Mou’s post match comments a disgrace. There’s reason why he consistently has 10 men, when plan is to destruct, ultimately u self destruct.

Cronici de meci:

Kristen Jack, The Score: It was a night when the world’s greatest player took one of the worst games of football you will see and turned it back into the beautiful game.

Sid Lowe, The Guardian
: At last, here was a moment that graced this occasion, at last a piece of skill that sat well with the two strongest clubs on the planet. All that anger finally gave way to a moment of awe. Sublime genius won out in the end.

Henry Winter, The Telegraph: Messi picked up the ball 50 yards out and just ran and ran, control and determination, taking him past Diarra, Ramos, Albiol and Marceloa before sliding the ball past Casillas. That wasn’t a dribble, that was an odyssey.

Miguel Delaney: The problem with Mourinho’s strategy, however, is that – as Holland found out in South Africa – you always run the risk of crossing the line. In that sense, whatever the correctness or otherwise of Pepe’s red card, at least one dismissal was inevitable.

As Gerard Pique – rather self-servingly – said after the game, “They play at the limit of violence. If you play with fire, you could end up burning yourself.”

Given that Mourinho’s approach to this game was utterly dependent on defensive discipline, the loss of a man was always going to tip it over the edge. Barca finally got the sort of space their thrilling football thrives in, and Messi did the rest.

Ganduri dupa meciurile de ieri

La fel ca în tur, United a impresionat printr-o partitură colectivă în care nici unul din cei 11 jucători n-a falsat o notă. O evoluţie matură şi nemiloasă tur-retur, cu Vida şi Rio parcă făcuţi din oţel, cu Rooney alungându-şi fantomele din trecut, cu Nani scoţând oameni din joc cu flerul sau, cu Chicharito lipindu-se de gol mai ceva ca Pippo.

  • E a patra semifinală de Liga Campionilor în ultimele 5 sezoane pentru United.
  • Giggs has torn them apart again. Galezul a creat toate cele trei goluri ale lui United din dubla cu Chelsea. E înspăimântător să-l vezi pe Giggsy demontând apărări la 37 de ani, când te gândeşti că Lamps (32) de ani sau Pirlo (31) par deja consumaţi.
  • Torres a bifat încă o repriză în care a fost anonim. S-au făcut 693 de minute dar cine ţine socoteala? Ştiu, ştiu, calitatea pur şi simplu nu dispare peste noapte, class is permanent and all that… Dar Jonathan Wilson remarca în articolul de ieri că Torres n-ar fi primul atacant care să-şi piardă acei doi-trei metri de explozie după o operaţie serioasă. Ronaldo, Shearer sau Owen au trecut prin asta şi n-au reuşit niciodată să revină la forma de dinainte. Ţineţi cont şi că spaniolul n-a mai avut o vară liberă din 2007 încoace şi că încrederea în abilităţile proprii i-a fost serios zdruncinată în ultimul an şi jumătate. Clasa o fi permanentă dar accidentările, odihna şi încrederea s-ar putea să atârne greu.
  • Chicahrito e la al 17-lea gol al sezonului şi energia lui deja a cucerit Stretford End-ul. Pe o piaţă scăpată de sub control, în care Dzeko a costat £27m, Carroll £35m şi Torres £50m, Fergie a venit şi a spus răspicat: „There’s no value in the market” după care l-a luat pe mexican cu £6m parcă doar că să demonstreze că a avut dreptate. Şase milioane, cât a costat şi Bogdan Stancu, plus diferenţa de curs valutar…
  • Guardiola după meciul cu Sahtior:

We can tell ourselves managers matter, but it’s about the players. I just come to talk to media afterwards.

  • Lucescu a fost de părere că singura slăbiciune a Sahtiorului a fost că nu l-a avut pe Messi şi probabil a avut dreptate. Cu golul de ieri Messi a egalat un record vechi de 60 de ani în Spania al lui Telmo Zarra, după ce în weekend tocmai îi egalase pe Ferenc Puşkaş şi Ronaldo la numărul de goluri într-un sezon. Tot ce va face de acum încolo până la sfârşitul sezonului va fi o felie de istorie.
  • But could he do it on rainy Wednesday night in Stoke? Înainte să daţi vina pe defensivele permeabile din Spania, gândiţi-vă că tot Messi e golgeterul ultimelor trei sezoane din Champions League (incluzându-l şi pe asta).
  • Presa spaniolă a scris ieri noapte că United s-ar fi înţeles cu Atletico pentru transferul lui De Gea, fapt infirmat de directorul clubului spaniol. Transferul nu e rezolvat, însă sursele lui Guillem Balague spun că totul depinde acum de decizia jucătorului după ce Atletico şi United s-au înţeles pentru 25m de euro, cât e clauza de reziliere.

Sursa foto: Flickr, Paolo Camera.

Cronica sferturilor

Ca privitor care a văzut prima repriză a meciului de la Barcelona şi a doua a meciului de la Londra, cred că TVR-ul a luat decizia corectă. Barca -€“ Sahtior a fost meciul mai fluid, mai deschis, mingea fiind în joc cu aproape 10 minute mai mult decât la Chelsea – Man Utd. În retur însă, ar fi obscen să vedem transmis meciul de la Donetk.

  • Câtă nesimţire şi dispreţ pentru public o fi existând în TVR, ca să chemi constant un ignorant ca Aurică Ticleanu, care săptămână după săptămână pronunţă Barcelona precum Marcel?
  • E uimitor felul în care Barca reuşeşte să-şi păstreze cadenţa ofensivă, ţinând cont că Messi n-a mai marcat de 4 meciuri iar Villa şi Pedro de 7.
  • Sahtiorul a fost apăsată de tracul unei competiţii şi a unui adversar pe care l-au respectat ceva mai mult decât s-ar fi cuvenit. N-au mai avut „cutting edge-ul” din dubla cu Roma. Pe ucrainieni îi dezavantajează şi nivelul mediocru al campionatului intern, unde au 12 puncte faţă de locul 2, şi unde nu prea se găseşte nimeni care să-i ia la alergat. Altfel spus:

„how you expect to run with the wolves come night when you spend all day sparring with the puppies?”

  • Urmează 4 „Clasice” în 19 zile! *head explodes*
  • Cuminte ar fi să spunem că nimic nu e jucat, dar nu văd cum ar putea Chelsea răsturna calificarea pe Old Trafford. Man United arată din ce în ce mai bine cu cât ne apropiem de finalul sezonului: Rooney şi-a regăsit mojo-ul, Carrick a făcut un meci vintage ca acum câţiva ani, iar revenirile lui Valencia şi Park dau energie unei echipe care începea să pară sleită. Şi gândiţi-vă că pe bancă au stat Scholes, Berba (cel mai bun marcator din PL) sau Nani (cel mai bun pasator din PL).
  • Chelsea a avut cam cel mai clar penalty posibil în prelungiri, ratat de toate cele trei perechi de ochi care ar fi trebuit să-l observe. La ce bun arbitrul de lângă poartă dacă nu vede un fault atât de clar, la 10 metri în faţa lui?
  • Păstrarea lui Torres pe teren în dauna lui Drogba, care fusese mult mai activ până atunci, s-a decis din lojă. Ca un copil obligat să se joace cu un trenuleţ de jucărie, doar pentru că taică-său a plătit o avere pe el, Ancelotti trebuie să îi dea întâietate lui Torres, care are deja 10 ore de joc fără gol.