Liga Campionilor

• Manchester City e ca și eliminată din Liga Campionilor după 1-3 cu Ajax. Ok, Borussia și Real sunt printre cele mai bune echipe din Europa, dar eșecul cu Ajax nu era trecut în scenariu. Pentru a treia oară la rând Man City a fost surclasată, lăsând impresia unei echipe care nu prea înțelege ce i se întâmplă.

As for Mancini: when you lose as many as he has in Europe with teams as good as #Inter + #MCFC, it's not a hex – it's bad management.

— Paolo Bandini (@Paolo_Bandini) October 24, 2012

• City a început cu așezarea standard 4-2-3-1, dar Mancini și-a dat seama destul de devreme că echipa e prea îngustă pentru a face față învăluirilor fundașilor laterali ai gazdelor. După ce a deschis scorul, City a trecut la 4-4-2 cu Nasri și Milner jucând ceva mai retras decât la început. Ajax a întors însă meciul ceea ce l-a făcut pe Mancini să treacă la sistemul cu trei fundași, Lescott fiind înlocuit de Kolarov. Finalul meciului i-a prins pe cetățeni cu toți cei patru atacanți în teren și fără un plan clar de joc.

• patru sisteme de joc s-ar putea să fie cam multe pentru 90 de minute. Meștereala tactică a lui Bobby Manc din ultima vremea pare mai degrabă să-i deruteze pe jucători decât să-i ajute. Italianul și-a asumat răspunderea pentru înfrângere, inclusiv pentru faptul că nu i-a spus lui Lescott să sară la al doilea gol. Adică e vina mea, dar de fapt e vina lor.

[cleeng_content id=”393594001″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• care gol reîncălzește ciorba discuțiilor despre marcajul în zonă. Când același Lescott marca împotriva lui Arsenal, apologeții marcajului om la om au ieșit la atac. La fel s-a întâmplat și acum. Nici unul dintre sisteme nu e neapărat mai bun, dar ambele funcționează în măsura în care fiecare își face treaba lui.

Zonal marking, like man to man, relies on people doing their jobs. Not sure why people find this so unimaginably hard to grasp.

— Rory Smith (@RorySmith) October 24, 2012

• lol spunea ieri într-un comentariu că, at the end of the day, cine are mai mulți bani în cont câștigă. Nu și ieri. Echipa trimisă în teren de Frank de Boer a costat sub £3m față de £191m cât a costat primul XI al lui City. Acum, iartă-mă că-ți împrumut metafora, dar nu-i mișto să vezi cum arcașii în saboți dau jos un avion pe care scrie Etihad Airways?

• nu pot să mă abțin să dau mai departe un răutacism de pe Guardian: At least Mancini knows what to get his wife for Christmas now. Channel No.5

• Arsenal a pierdut pentru prima dată pe Emirates în fața unei echipe de pe continent, nu orișicum, ci după un meci mizerabil, asemănător celui cu Norwich. Primul șut pe poartă al tunarilor a venit în minutul 93. It was that bad.

• a fost un colaps colectiv, de la neglijența fundașilor centrali până la alegerile ciudate făcute de Gervinho în unele faze. La cea mai bună șansă pe care a avut-o, ivorianul a făcut o cursă de 60 de metri, și-a driblat adversarul în careu, și în locul pasei decisive către Podolski a ales să simuleze, primind galben. Comentatorul Sky, perplex: “Why did he go down? He’s past Jones, he’s past Jones… Why did he go down?”

• chiar și așa, Arsenal ar fi scăpat cu un meci nul, dacă n-ar fi jucat în zece oameni. Nu, n-a luat nimeni roșu, dar din primul minut Andre Santos a părut dezorientat și nepregătit fizic pentru un joc de Liga Campionilor, ceea ce e inacceptabil. Farfan l-a avut în buzunar toată seara, 56% din acțiunile de atac ale nemților pornind din partea dreaptă.

• pentru Wenger urmează un AGM (Annual General Meeting) dificil, în care va fi nevoit să dea socoteală pentru căderea de după pauză internațională, pe lângă altele. Un discurs emoționat precum cel de anul trecut s-ar putea să nu fie suficient.

[/cleeng_content]

Sursa foto: NatBat.

• Chelsea Londra (vorba comentatorului Digi) a primit o lecție de fotbal de la Sahtior, după un meci neobișnuit de deschis și frenetic pentru faza grupelor. Fără reflexele lui Cech, meciul ar fi fost rezolvat încă de la pauză de ucrainieni.

• Di Matteo i-a respectat pe mineri, mutându-l pe Ramires în dreapta, la fel ca în dubla cu Barcelona. Inițial, rolul lui Ramires a fost să se ocupe de Willian, dar o dată cu accidentarea lui Lampard, el a coborât pe poziția de mijlocaș defensiv pe care joacă în mod obișnuit. Scăpând de dracul de Willian a dat peste taică-su, adică peste Fernandinho care a fost omul meciului.

[cleeng_content id=”557793084″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• e o plăcere să-i urmărești pe elevii lui Lucescu făcându-și jocul rapid și direct, bazat pe devieri, fente și atingeri din prima prin care-și croiesc spații ca la fotbal în sală. Camerele l-au prins de câteva ori pe asistenul lui Di Matteo, Steve Holland, ordonându-le jucătorilor să strângă mai bine spațiile dintre linii.

• ai zice că talentul importat din Brazilia explică jocul legat al lui Sahtior, dar e nevoie de mai mult decât atât. Mișcarea atât de fluidă a mingii n-ar fi posibilă fără o înțelegere aproape automatizată între jucători, ceea ce în brazilienii numesc entrosamento, și care se câștiga după mulți ani de jucat împreună.

• din primul XI trimis de Lucescu, cei mai noi jucători sunt Mkhitarian și Alex Teixeira, dar până și ei au două sezoane pline de când sunt în Ucraina. Asta e echipă pe care Lucescu o construiește de opt ani încoace și care acum a ajuns la maturitate.

• deși Juventus a remizat neașteptat în Danemarca, Chelsea e acum obligată să bată în returul de peste două săptămâni. Dimpotrivă, dacă Sahtior bate pe Stamford Bridge, se califică mai departe chiar înainte să dispute ultimele două partide din grupe.

• lui Fergie îi place din ce în ce mai mult linia de mijloc așezată în romb, pe care a testat-o prima dată împotriva Clujului. If it turns out as a consistent team selection from me, playing a diamond, it is revolutionary because we€’re going against our history. Aseară, cu Braga, Rooney a jucat în spatele atacanților, Kagawa și Cleverley pe margini, Fletcher fiind cel mai retras.

• pentru a opta oară în douășpe meciuri în acest sezon, Manchester United s-a văzut condusă. La fel ca în partidele de acasă cu Fulham, Spurs sau Stoke, United a primit gol în primul sfert de oră – un tipar căruia nici măcar antrenorul nu reușește să-i dea de cap.

https://twitter.com/philmcnulty/status/260855115941023744

• până la urmă, Man Utd a ieșit din groapa pe care și-o săpase singură și a întors rezultatul prin două lovituri de cap ale lui Chicharito și un gol bâlbâit al lui Evans. Nouă puncte din trei meciuri, primul loc ca și asigurat, și o rușine precum cea de anul trecut evitată.

[/cleeng_content]

Sursa foto: Timon91.

Într-un articol excelent de pe ESPN, Miguel Delaney analizează parcursul european al lui Sir Alex Ferguson, despre care el însuși recunoaște că ar fi trebuit să fie mult mai bun. Cupa din 1999 e remarcabilă tocmai pentru că a venit într-o perioadă în care fotbalul englez rămăsese în urma celui de pe continent, dar:

On the opposite side of that, he does deserve criticism for failing to build on the treble success. That 1998-2001 side, most identified by a core of Dwight Yorke, Andy Cole, Jaap Stam, David Beckham and Roy Keane at his best, never won another knockout tie. In the next two seasons, they went out at the quarter-final stage. It was the first of those eliminations that laid bare Ferguson’s most obvious continental failings.

Infamously, a three-man Real Madrid central midfield – driven by Fernando Redondo – comprehensively outmanoeuvred Ferguson’s relatively flat 4-4-2. One of the main problems was that Ferguson, although a somewhat underrated tactical strategist, wasn’t at that point an innovator. On the whole, he has generally responded to tactical trends rather than led them.

Și apropo de Ligă, curios cum Digi-ul reușește încă o dată să nu transmită cea mai interesantă a întâlnire serii. Sahtior – Chelsea are toate datele unui meci de excepție. Dacă credeați că Chelsea merge ceas în campionat, atunci ce să mai spui de minerii lui Lucescu care de un an încoace au făcut un egal și în rest au bătut tot. Țineți un ochi pe Mkhitaryan, armeanul despre care mulți zic că e the real deal.

• fotbalul de cel mai înalt nivel tinde să fie un pic stereotip. Ca în prima jumătate a unui meci de șah, mutările se cam știu – dacă tu faci aia eu fac cealaltă și tot așa. Tocmai de aceea echipe ca Swansea sau Atheltic Bilbao au fost o gură de aer proaspăt în sezonul trecut. La fel a fost și Borussia în Bundesliga, doar că succesul din campionat nu s-a translat în Europa. Jurgen Klopp a insistat că nu modelul de joc a fost problema, ci greșelile individuale.

• meciul cu Manchester City a fost demonstrația că atunci când fiecare rotiță din sistem se învârte cum trebuie, Borussia e o mașinărie de fotbal cum nu prea mai e alta în Europa. O echipă energică, verticală, fulgerătoare, care n-are nevoie de posesie ca fie ofensivă.

[cleeng_content id=”524789515″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• pe Sky s-a spus după meci că reprezentația lui Joe Hart e una din cele mai bune date de un portar vreodată. Plonjând din bară în bară, goalkeeperul Angliei și-a ținut echipa în meci și în turneu.

• în afară de Hart, coloana vertebrală a lui City a părut fracturată. Kompany a fost ademenit mult prea ușor în afara zonei lui, Yaya i-a pus pe nemți pe contra-atac cu câteva pase indolente, în timp ce Dzeko n-a participat la joc. Cum spunea și Graham Souness, primul lucru în fotbal e să fii hard to play against, cum City nu e în acest sezon.

• pressingul Borussiei a fost atât de inteligent și de agresiv încât a redus-o pe City la pase în propria jumătate. Comentatorii vorbeau de o linie invizibilă de care pare să se ciocnească City. Asta e chestia cu un pressing atât de intens, dacă iese – e teribil de frustrant pentru adversari. Dacă reușești însă să tai linia invizibilă cu o pasă filtrantă sau s-o eviți cu o pasă lungă, atunci ajungi într-o poziție de patru-contra-patru sau trei-contra-trei și îți faci meciul mult mai simplu. Realul ar trebui să se priceapă mai bine la asta decât City.

• la penalty s-a spus că Subotic n-a avut nici o șansă să-și miște mâna, deci n-a fost nici o urmă de intenție. Dar dacă anticipezi un șut și te aperi cu mâinile pe direcția probabilă a șutului, aia nu se cheamă intenție?

• nu e cazul să tragem concluzii despre valoarea campionatelor după un singur meci. Manchester City e campioana Angliei, dar asta era înainte să se apuce Mancini să complice lucrurile. Borussia a făcut un meci fantastic, cel mai bun din ultimii zece ani în Europa, dar le va fi greu să reproducă pressingul și mișcarea de pe Eithad meci de meci. Conform statisticilor UEFA, nemții au alergat cu 8 km mai mult decât City aseară.

• Borussia a impresionat în peluză în aceeași măsură în care a făcut-o pe gazon. Nemții au cântat și au sărit 90 de minute în continuu, acoperindu-i complet pe fanii lui City. “You only sing when you’re winning” se auzea destul de clar pe Eithad după golul lui Reus.

• nu e greu de imaginat o situație precum cea de anul trecut, cu Ajax în locul lui Villareal, și celelalte trei echipe bătându-se pe două locuri. Pentru City urmează două meciuri cu Ajax, pe care le va câștiga. 7 puncte, meci acasă cu Realul și deplasare în Germania în ultima etapă. Când te gândești că anul trecut nici 10 puncte nu le-au fost suficiente…

[/cleeng_content]
Sursa foto: Flickr, footysphere.

N-a fost rău deloc, nu? Imperfecțiunile începutului de sezon ne-au dat o primă etapă mai mult decât decentă de Liga Campionilor. Câteva gânduri despre meciurile echipelor englezești:

• se spune că dușmanul binelui e mai binele. De la începutul sezonului Mancini a tot încercat mici ajustări tactice care au ajuns să defeat their own purpose, cum spune englezul. Experimente, cum ar fi sistemul cu trei fundași, care încurcă și mai tare problema pe care ar fi trebuit s-o rezolve de la bun început. Din cei patru fundași și doi mijlocași defensivi, Kompany e singurul punct fix. Restul sunt rotiți de la meci la meci.

• încă din perioada Inter, Mancini a fost luat la întrebări pe seama felului în care își așeza echipa în Europa. Marți, el început meciul de pe Bernabeu, cel mai greu pe care-l va juca în această grupă, cu patru jucători care adunau împreună trei apariții în acest sezon. Barry, Maicon și Javi Garcia bifaseră primul meci sâmbătă cu Stoke, în timp ce Nastasic, fundașul de doar 19 ani a debutat tocmai împotriva lui Real. Comparați asta cu felul în care Fergie l-a băgat pe Nick Powell la 3-0 în ultimele 20 de minute cu Wigan.

[cleeng_content id=”269390311″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

• după primele 12 minute Ronaldo sutase deja de patru ori la poartă. Dacă nu era clar dinaintea meciului, primul sfert de oră ar fi trebuit să-l avertizeze pe Mancini că Maicon va avea viață grea dacă nu va fi ajutat.

• accidentarea lui Nasri a fost aproape o blessing în disguise. Asta era șansa de a întări flancul drept. Decizia lui Mancini de a înlocui extrema dreapta cu un fundaș stânga e aproape inexplicabilă. Nimeni nu i-a luat locul lui Nasri, lăsându-i întâi pe Maicon și apoi pe Zabaleta complet expuși. Nu e o întâmplare că două dintre goluri au venit din acea zonă.

I wouldn't have enjoyed being left isolated like City's right backs have been tonight. Support your teammate when he's struggling..

— Gary Neville (@GNev2) September 18, 2012

• Arsenal și Manchester United și-au făcut treaba dar nimic mai mult. Au luat punctele printr-o combinație de șansă și dârzenie, dar, până la urmă, asta fac echipele mari.

• United a ratat toate penaltyurile din acest sezon, prin RVP, Chicharito și Nani aseară. Ferguson a spus după meci că s-ar fi așteptat ca van Persie să bată penalty-ul, o problemă mai veche pentru Man United, dar oricum neașteptată la nivelul asta.

• golurile lui Oscar ascund oarecum găurile defensive ale lui Chelsea. Dacă înfrângerea din Charity Shield n-am știut cât de în serios să o luăm, dacă Supercupa Europei a părut un accident, iată că Chelsea e din nou vulnerabilă în fața unei echipe care vine să joace fotbal.

• Obi Mikel a luat toată vina asupra lui după meci, dar Terry a adormit la golul doi, ieșind prea târziu la offside. Despre Torres, Ruud Gullit a spus tot ce era de spus pe Sky: în momentul asta Chelsea joacă în zece oameni.

• golul primei etape, șutul Zola-esque al lui Oscar:

O primă impresie și despre CFR Cluj și Barcelona. Bănuiala mea e că CFR-ul va termina pe ultimul loc, la fel că acum doi ani când a bătut-o pe Basel în primul meci. Braga a avut aproape 70% posesie, raportul suturilor pe poartă fiind 23 – 4. E cam greu să pull a Chelsea meci de meci.

Barcelona pare să nu-și fi învățat lecția din sezonul trecut, primind din nou două goluri din trei șuturi pe poartă. Asta se întâmplă când ajungi să joci cu Song și Mascherano fundași centrali. Împrumutând expresia lui Jonathan Wilson: the refusal or inability to sign what is so obviously lacking is puzzling.

[/cleeng_content]