Cine ar trece prin zid pentru Mancini?

  • Mancini a insistat pe sistemul cu trei fundași, dar a revenit la cel cu patru, după o jumătate de oră în care Madridul ar fi putut rezolva meciul. Benzema s-a furișat prin spatele adormitului Maicon și a ajuns la capătul centrării lui Di Maria deschizând scorul în minutul zece. Doar neinspirația lui Ronaldo și Khedira a făcut ca scorul să rămână, cumva, doar 1-0 după jumătate de oră.
  • având un sentiment de deja-vu cu începutul greoi al lui City, am fost curios să văd cum s-au descurcat în prima jumătate de oră a meciurilor din acest sezon, în campionat și în Ligă. Cu tot cu golul lui Benzema au primit șase boabe în primele 30 de minute, și au dat doar trei, cu QPR, Sunderland și Ajax. Mă întreb dacă nu e un pic mai adâncă problema decât sistemul folosit sau lipsa de concentrare.
  • Man City a reintrat treptat în meci odată cu mutarea lui Zabaleta în stânga și coborârea lui Maicon pe post de fundaș lateral. Am așteptat tot sezonul s-o văd pe City jucând cu un singur închizător, fără Milner, Barry sau Javi Garcia. Dar să faci asta împotriva Realului? O fi el Yaya un stejar de jucător, dar fără ajutor din partea lui Silva și Nasri, a fost copleșit de incisivitatea mijlocașilor centrali adverși, Modric și Khedira.
  • fosta legendă a lui Liverpool, Graham Souness, spunea după meci că nici nu contează cu câți fundași joci dacă oamenii tăi nu-și fac treaba. Mai mult decât orice, asta pare să fie diferență între City și marile echipe europene – devotamentul total față de antrenor. Di Maria, Coentrao, sau Callejon ar trece prin zid dacă Mourinho i-ar pune s-o facă. Același lucru se întâmplă la Dortmund sau Juventus. Dar la City? Îi vedeți pe Maicon, pe Nasri sau pe Balotelli având încredere oarbă în tactica lui Mancini?
  • să fi văzut rasul malițios al lui Mourinho după ce a spus asta:

In this group we knew from the beginning a big team [would go] out and it is good it is City because Roberto can work without any problem. If it was Real, the press wouldn’t let me return to Madrid.”

  • abia când o vezi pe City ratând calificarea doi ani la rând, ajungi să apreciezi ce face Wenger la Arsenal, care de 13 ani încoace tot iese din grupă. Francezul e luat în râs când spune că locul patru în campionat e mai important decât o cupă domestică, dar cuplat cu primăvara Ligii Campionilor, acel loc patru e cât se poate de important în contextul fair-play-ului financiar.
  • Arsenal a bătut-o pe Montepellier cu 2-0 acasă, cu primul gol al lui Wilshere după mai bine de doi ani și un voleu nemilos al lui Podolski, și are nevoie că ea să bată în ultima etapă iar Shalke să n-o facă, pentru a se califica de pe prima poziție.
  • de când nu mai are un munte de presiune pe umerii săi, Giroud începe să-și facă jocul. După ce marcase cinci goluri în ultimele cinci meciuri, aseară iarăși a fost printre cei mai buni oameni de pe teren, dând pasa la ambele goluri. Wenger:

Giroud is good when he plays completely on the offside line. Sometimes, when he doesn’t get the ball enough he wants to come deep and that is not so much his game. When he is a target man, he is fantastic. He is the complete striker.

  • primul gol al lui Mexes la Milan… Hai să zicem că se putea și mai banal de atât:

Sursa foto: ezioman

Juventus – Chelsea 3-0

  • bănuiesc că nu pot să ocolesc lăsarea lui Torres pe bancă așa că o spun din prima: n-a contat. Spaniolul a fost anonim în tur și are un gol în ultimele șapte meciuri. Anul ăsta s-a întâmplat de două ori ca o formație să înceapă fără atacant într-un meci important și de ambele dăți atacantul a fost Torres. Asta spune probabil mai multe despre el decât despre Di Matteo.
  • italianul a luat o decizie știind că, dacă nu-i iese, ouăle se sparg în capul lui. Ar fi putut să înceapă cu Torres, la alibi, și să dea vina pe lipsa alternativelor. S-a gândit însă că decât să le dea un reference point adversarilor, mai bine mai câștigă un om la mijloc, pe Azpilicueta, și așteaptă contra-atacul. Chelsea a avut două contra-atacuri de manual în prima repriză, punându-l pe Buffon în situații de unu-la-unu cu Hazard și Mata. Că nici unul n-a reușit să îngroape mingea, asta nu mai ține de antrenor.
  • Juventus a arătat ca o echipă puternică și inteligentă, care știa clar ce are de făcut. Vucinic și Quagliarella au alergat mult încercând să disloce fundașii centrali ai lui Chelsea de pe pozițiile lor, în timp ce Lichtsteiner a beneficiat de problema cronică a lui Chelsea: spațiul dintre Ashely Cole și aripa stângă. Gazzetta dello Sport îl dă pe Vidal omul meciului scriind că ar trebui să poarte numărul 118, apelul de urgență în Italia, pentru că-și salvează echipa de fiecare dată când e o problemă.

[cleeng_content id=”647778522″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • chiar dacă primele două goluri ale lui Juventus au venit după devieri, Juventus a lăsat impresia că le-a meritat pentru simpla încăpățânare de a trage la poartă de fiecare dată când se ivea un culoar. Chelsea a stat la cutie încercând să absoarbă presiunea, astfel că Juventus a tras la poartă de unde a apucat, pe ideea că ceva tot o să pice. Când tragi linie vezi că Juventus a avut 13-2 la șuturi pe poartă, o bară și o minge scoasă de pe linia porții, pe lângă cele trei goluri.

  • Chelsea are acum nevoie ca Juventus să piardă la Donetk, ceea ce e improbabil dar nu imposibil. Dacă mai are o șansă, e doar pentru că Juve a făcut egal în Danemarca deși a avut o căruță de ocazii, și pentru că apărarea lui Sahtior a adormit în minutul 94 la Londra. Dar lăsând anglofilia la o parte, ambele echipe au fost mai bune decât Chelsea în meciurile directe.
  • dacă e să judecăm după ce am văzut aseară Sahtiorul nu e pusă pe fapte bune. Luiz Adriano a marcat un gol dubios, la o minge pe care Willian încerca să le-o returneze danezilor din fair-play. Reporterul danez de pe gazon a spus că Lucescu le-a ordonat elevilor să-și lase adversarii să marcheze. Aceștia s-au făcut că nu-l aud, dar dacă era așa de pornit să repare lucrurile de ce n-a pus pe cineva să-și dea autogol după pauză. Vă zic eu: pentru că era 2-2.
  • scaunul lui Di Matteo se clatină serios iar numele care se vehiculează e cel al lui Rafa Benitez. Neil Ashton, reporterul care are cele mai bune surse la Chelsea, și Rory Smith, care l-a ajutat pe Benitez să-și scrie cartea, ambii au confirmat că Chelsea a luat legătura cu spaniolul. Să dai afară un om care a câștigat Liga Campionilor și Cupa acum jumătate de an e de-un absurd becalian.
  • am auzit aseară că Chelsea e prima campioană europeană eliminată din primul țur, ceea ce tehnic e adevărat, dar ultima echipă care s-a împiedicat la primul obstacol e Steaua în ediția 1986-87. Steaua s-a calificat din oficiu în turul doi din cauza suspendării lui Liverpool de după Heysel, dar a pierdut cu 3-0 la Anderlecht, bătând doar cu 1-0 pe Ghencea.
  • imaginea zilei de ieri, via Connor Tighe. Nu mai e nevoie să vă spun stadionul:

[/cleeng_content]

Sursa foto: _bianconero

Englezii si Stambulul

Deja calificată de pe primul loc, Manchester United i-a lăsat acasă pe Rooney, Rio Ferdinand, Evra, Scholes sau Giggs pentru deplasarea la Istanbul. Turcii, ospitalieri cum îi știm, i-au primit cum numai ei știu. De dragul vremurilor bune, probabil.

În 1993 Man United venea la Istanbul pentru returul unei duble eliminatorii în Liga Campionilor. Avea să fie cea mai dificilă și înspăimântătoare experiență din mandatul lui Sir Alex Ferguson. Rob Smyth povestește ce s-a întâmplat atunci:

On the day of the match, the majority of fans arrived eight or nine hours before the game. When United went out to look around a couple of hours before kick-off, they were hit by the most magnificent wall of sound. “The most incredible noise I’ve ever experienced in my life,” said Gary Neville, who at the time was an 18-year-old with one first-team appearance to his name.

The way the chanting was organised, one side of the ground followed by the other, gave new meaning to the phrase “end-to-end stuff”. United were an exceptionally hard team with a spine of Schmeichel, Bruce, Pallister, Paul Ince, Roy Keane, Mark Hughes and Cantona. But they had never seen anything like this. Pallister said that “It made Anfield look like a tea party”.

Bebelak, e chiar asa de rău pe cât pare?

Sursa foto: superleague formula: thebeautifulrace

Chelsea – Sahtior 3-2

  • Stamford Bridge-ul n-a văzut în acest sezon o echipă mai bună decât Sahtior Donetk. Lucescu a automatizat talentul și flerul brazilian și ce a ieșit nu e o echipă, ci o mașină de fotbal.
  • ca pustii aia care rezolvă cuburile Rubik cu ochii închiși, brazilienii lui Lucescu au învățat atât de bine traseele de pase încât le execută instinctual. Asta ajută când ritmul meciului e frenetic, și n-ai decât o fracțiune de secundă ca să dai drumul la minge, cum s-a întâmplat aseară.


[cleeng_content id=”710257008″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • prin dubla sa, Willian a făcut-o pe Chelsea să regrete că n-a venit cu o ofertă mai serioasă, dar, la fel ca în tur, verticalitatea paselor și curselor lui Fernandinho i-a creat lui Chelsea tot felul de probleme.
  • Lucescu a văzut că Hazard nu face suficient pe faza defensivă, și a căutat să-l pună cât mai mult pe Bertrand în situații de doi-contra-unu. 45% din atacaurile lui Sahtior au venit din flacul drept, incluisiv cele două goluri. Nu e prima dată când Chelsea arată că e vulnerabilă în acea zonă. Arsenal, Man United sau Tottenham au exploatat și ele fâșia de teren dintre Cole și Hazard.
  • cine n-a urmărit-o pe Sahtior, s-a întrebat probabil dacă așa o echipă nu merită un portar mai decent. Pyatov a comis-o la primele două goluri și are o parte de vină la al treilea, dar nu va gândiți că e varianta est-europeană a lui Almunia. Nu e deloc un portar rău, dar așa cum a spus și Lucescu, ieri n-a fost ziua lui.
  • Chelsea ia punctele fără de care ar fi fost obligată să bată pe Juventus în deplasare. Acum îi ajunge un egal. Pentru Sahtior datele problemei rămân aceleași: bate în Danemarca și trece mai departe în cele mai multe scenarii.
  • cu lecția învățată de anul trecut, Manchester United își câștigă grupa după primele patru meciuri, ceea ce-i va da un mare avantaj în campionat, ținând cont că a fost eliminată și din Cupa Ligii. Condusă cu 1-0 la Braga, United a întors (a câtă oară?) meciul în ultimele zece minute. Teoretic, vești bune pentru Cluj, practic, Man United și cu rezervele rămâne o pălărie prea mare pentru ardeleni.

[/cleeng_content]
Sursa foto: Ben Sutherland

Capăt de drum pentru Manchester City

  • Manchester City a remizat acasă cu Ajax și e ca și eliminată din Liga Campionilor. Doar două echipe în istoria competiției s-au calificat având două puncte după primele patru etape: Lokomotiv Moscova în 2002 și FC Porto în 2004.
  • Mancini a insistat luni pe lipsa de experiență a echipei sale, dar e o scuză care nu ține, nu împotriva Ajaxului. Și după joc și după punctaj Man City e până acum cea mai slabă echipă din grupă. Nu vă așteptați să tragă prea tare în ultimele două meciuri, în condițiile în care Europa League e mai mult o povară pentru echipele din Anglia.

[cleeng_content id=”154689547″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″ t=”article”]

  • in minutul 25 Ajax avea deja 2-0 după două cornere la care apărarea în zonă a englezilor a adormit încă o dată. Yaya Toure și Aguero au egalat, și City mai avea un sfert de oră pentru încă o victorie pe final de meci, specialitatea casei în acest sezon.
  • arbitrii însă le-au stricat planurile anulând golul lui Aguero și refuzându-i un penalty lui Balotelli la ultima fază a meciului. După fluierul final, Mancini s-a dus țintă la arbitrii danezi, strigându-le “Was goal! Was goal!”.
  • Mancini și-a făcut un obicei din a începe meciurile grele din deplasare cu doi închizători și jumătate, adică Barry, Javi Garcia, și Yaya Toure. O măsură de precauție de înțeles când joci pe Bernabeu, curioasă când joci pe Craven Cottage, și fără nici un rost când joci acasă cu Ajax. Doar unul dintre Barry și Garcia ar fi fost de ajuns și ar fi eliberat un loc în atac. Că până la urmă, dacă joci cu ambii și Joe Hart tot are de scos cinci-șase mingi grele, ceva nu funcționează.

Jonathan Wilson:

The real problem for City seems to be that Mancini is aware of the doubts about him and seems to be going through a phase of trying to prove himself, overcomplicating things as though to make clear that he is the genius, he is the one who deserves the credit for City’s success.

  • Arsenal se întoarce cu un punct muncit de pe Gelsenkirchen, un teren care doar Bayern a bătut anul ăsta. Walcott și Giroud au făcut 2-0 în prima jumătate de oră, după care tunarii au cedat treptat posesia, așteptând presiunea adversarilor. Suspecții de serviciu, Huntelaar și Farfan, au punctat pentru gazde.
  • o victorie acasă cu Montpellier ar trebui să-i asigurea calificarea lui Arsenal, dar punctele pierdute cu Shalke s-ar putea s-o coste primul loc într-o grupă în care a fost cap de serie. O situație asemănătoare cu cea de acum două sezoane, când meciul pierdut în ultima etapă din grupe cu Braga, a scos-o în calea Barcelonei.

[/cleeng_content]
Sursa foto: quisnovus