Despre logică și loialitate în fotbal

Am mai spus-o: e multă ipocrizie în înjurăturile pe care și le iau fotbaliștii atunci când urcă o treaptă în carieră. Să arunce piatra cei care n-ar pleca pe un salariu mai mare la o firmă mai bună. Așa mă gândeam și eu.

Într-un articol din Esquire despre traseism, Radu Paraschivescu ajunge și la fotbaliști:

Cine lasă o echipă pentru alta nu intră în logica traseistului. Asta, desigur, dacă o face decent, fără ipocrizie, declarații ilare și false fidelități. Problemele apar atunci când gura o ia dinaintea creierului, iar rostirile emitentului trădează două tipuri de lacune: fie de IQ, fie de caracter.

Plecatul la mai bine e până la urmă ceva firesc. Dar la fel ca în viața de zi cu zi, există și în fotbal o mână de jucători pentru care mai-binele nu se măsoară doar în zerouri.

[cleeng_content id=”852594793″ description=”Pentru a citi restul articolului, abonează-te cu doar 2 euro pe lună.” price=”0.29″]Ieri, Daniele de Rossi a anunțat că va rămâne la Roma, în ciuda ofertei venite de la Manchester City:

C’è stata tutta una tarantella intorno a questa storia, ma io sto bene alla Roma. (…) Ma qui c’è anche il discorso che per la gente ho un valore affettivo importante, e si è visto anche l’altra sera. E questo per me conta.

Altra sera de care spune de Rossi e seara amicalului cu Aris Salonic, în care suporterii romani i-au arătat cât de mult îl apreciază.

Lui de Rossi pur și simplu îi e bine la Roma. Joacă pentru echipa în a cărei galerie a crescut, are familia lângă el și e cel mai bine plătit jucător din Seria A. Da, la City ar putea câștiga venti euro în più și niște trofee, dar ar fi doar încă unul dintr-o serie de mercenari jucători profesioniști de mare calitate.

Van Persie a luat decizia logică. Aceeași decizie de a pleca la mai bine pe care o iau majoritatea fotbaliștilor.

De Rossi a pus loialitatea față de familie, suporteri și oraș înaintea logicii banilor. La fel au făcut Totti, Gerrard sau Xavi la vremea lor. Vorba lui Gentile, le bandiere non și vendono.

In other news, Adidas a publicat datele adunate de cipul din gheata lui Messi în timpul meciului amical cu Germania. Care Messi a dat nu doar două goluri ci și o pasă decentă in weekend cu Sociedad:

Nu uitați: Chelsea – Reading diseară de la 21:45. Meci care se poate vedea pe streamuri, Digi Sport-urile fiind ocupate cu supermeciuri alde Limassol – Anderlecht.[/cleeng_content]

Sursa foto: www.sky.it

Semifinale – discutie deschisa

Sferturile n-au adus tocmai fotbalul spumos pe care l-am așteptat, dar măcar au separat bobul de neghină. Echipele conservatoare au plătit până la urmă pentru fotbalul cleios pe care l-au jucat, lăsându-ne în semifinale pe mâna celor mai bune patru echipe din Europa.

Deși Germania și Spania au cote aproape egale, nemții fiind un pic mai bine văzuți de bookies, contextele sunt diferite.

Germania, cu o generație excepțională de fotbaliști, ar fi fost favorită și fără cele două zile în plus de odihnă. Însă beneficiind de pe urma programului, n-o văd eliminată decât dacă ar fi să nu-i iasă nimic și Italiei totul. Greu de crezut.

Spania, ca și la Mondial, a bătut până acum jucând nu mai bine decât a fost nevoie, fără să cupleze într-o treaptă superioară. Dacă la Mondial a găsit de fiecare dată o viteză în plus, e greu de spus dacă o mai au și acum, sau s-a pierdut undeva între absența lui David Villa, suficiența inerentă atâtor medalii și cursa epuizantă din La Liga.

De urmărit dacă Arbeloa, dublat de Ramos, îi vor stăpâni pe Coentrao și Ronaldo.

Sursa foto: Flickr, Ricardo Machado.

Chelsea – Barcelona

  • Am mai văzut meciul ăsta. L-am mai văzut cu Osasuna (3 goluri luate din 3 șuturi pe poartă), l-am mai văzut cu Getafe (un gol dintr-un șut pe poartă). Toate, meciuri în care Barcelona, chiar și fără să-și joace obișnuitul fotbal-șampanie, făcuse în mod normal de ajuns că să ia punctele.
  • Puncte pe care le-a ratat fiind, atunci ca și aseară, un pic îndrăgostită de ea însăși în atac (vorba lui Honigstein), un pic neglijentă la finalizare, un pic prinsă cu pantalonii-n vine când pierde posesia. Detalii, desigur. Dar cam asta tinde să se întâmple după trei ani în care ai luat tot. De asta nici o echipă n-a păstrat Liga Campionilor doi ani la rând în formatul post ’92.
  • Di Matteo spunea ieri că Chelsea trebuie să facă două meciuri perfecte ca să treacă mai departe. Unul l-a făcut – a fost un efort colectiv admirabil al “pensionarilor”, un autobuz parcat cu sudoare și inteligență.
  • Dar nu e de ajuns. Meciul perfect al lui Chelsea era condiția necesară dar nu și suficientă. Londonezii aveau nevoie și că Barçei să nu-i iasă jocul, lucru care s-a întâmplat într-o oarecare măsură. Chiar și așa catalanii au avut 5-6 ocazii clare, dintre care două bare. Vasăzică și un pic de șansă.
  • Fără îndoială, stelele s-au aliniat pentru Chelsea ieri seară. Dar ca asta să se întâmple încă o dată pe Camp Nou… ca după returul cu Napoli, turul cu Benfica și Barcelona, Chelsea să facă încă un meci perfect, s-o prindă pe Barça iarăși suficientă și fără șansă… I don’t see it.
  • Comentariul la fel de obtuz și dezlânat că de obicei. Min 53 – “pare a fi un joc în pantă pentru Barcelona, îmi lasă impresia că tot mai greu reușesc să urce cu mingea spre careul advers”. Min 57 – “cu toate acestea Barcelona se apropie tot mai mult de un gol egalizator”. Apropo de asta, același Rafa Honigstein zicea pe Twitter:

At this level, football makes a mockery of great explanations. Thiago hits post: “RDM tactics worked beautifully, Chelsea deserve win”. Thiago scores: “Negative Chelsea punished for defending too deep, now have a mountain to climb”

Sursa foto: Flickr, Globovision.