Factorii cheie ai succesului in jurnalismul sportiv

Şi la noi, şi la ei, se dau premii la sfârşit de an. La noi, arbitrii îşi iau premiile de la jurnalişti-borfaşi, cu muzică lăutărească pe fundal, la ei… e un pic altfel.

Soccerlens premiază pe 20 decembrie cele mai bune bloguri, podcasturi, cei mai buni jurnalişti şi bloggeri care scriu despre fotbal. Până atunci publică o serie de interviuri cu nominalizaţii. Iată trei răspunsuri care mi-au plăcut, venite de la trei dintre cei mai buni jurnalişti de sport de limbă engleză, cream of the crop.

What do you think has been the key factor in your success?

Gabriele Marcotti: Above all, I’ve been lucky to be in the right place at the right time and to have met people who believed in what I was trying to do. Without somebody opening a door for you, it’s very difficult to get anywhere in this industry and there are so many very talented colleagues who simply never got a shot.

Sid Lowe: I honestly don’t know, you would have to ask the people who read my work to reply to that. But there are some things I am conscious of: trying to tell good stories, trying to find out and transmit something different, trying to do something different (whether that’s style or focus or argument), trying to give a feel of people’s reactions and experiences, of what football is beyond the obvious.

Sometimes it goes wrong, but I always try to avoid doing the obvious and in an obvious way. I try very hard to say something, to actually tell the readers something, even if it’s just a curious anecdote. It’s vital, I think not only to tell people what, who and where but why and how: I am fascinated by process and reasons: so and so team are struggling. Sure, but why?! Another team are racking up the goals, but how?!

Tim Vickery: BY FAR THE KEY FACTOR IN MY STRICTLY RELATIVE SUCCESS IS HAVING SUCH A WONDERFULLY RICH AND FASCINATING AREA TO COVER – I OWE IT ALL TO SOUTH AMERICAN FOOTBALL. THAT IS BY FAR THE BIGGEST FACTOR. COMING A LONG WAY BEHIND I THINK THE NEXT MOST IMPORTANT THING IS A CAPACITY TO THINK FOR MYSELF – WHICH SEEMS TO HELP MY WORK STAND OUT AS SOMETHING A BIT DIFFERENT, WHETHER FOR GOOD REASONS OR BAD.

EXCLUSIV BOMBA SECOLULUI: Prosport e o fituica toxica

De fiecare dată când ai impresia că „giurnalismul” de sport de la noi şi-a atins nadirul, apare o mizerie care să te contrazică. Prosport-ul nu mai e de mult în stare să producă ştiri verificate. Pentru asta ai nevoie de surse, de reporteri cu discernământ, de integritate iar Prosport-ul n-are nimic din toate astea.

Când n-ai ştiri, colportezi zvonuri. Dar pentru asta, tot îţi trebuie o minimă îndemânare, ca să pui mâna pe firmitura de adevăr din care să-ţi câştigi pâinea. Iarăşi, Prosport-ul nu e în stare să facă nici atât.

Când n-ai nici măcar zvonuri, apelezi la cea mai detestabilă metodă care ţi-a mai rămas la îndemână, lowest of the low: inventatul. Inventezi ceva atât de scandalos/neverosimil încât să aduni destule clickuri ca să nu fii dat afară. Şi obligatoriu o indosariezi delirant drept: EXCLUSIV BOMBA SECOLULUI. In jargon jurnalistic, gunoaiele astea se cheamă fonfleuri.

Asta a făcut Prosportul azi cu ştirea plecării lui Tamaş la Chelsea, care a făcut până la ora la care scriu 30 de mii de vizualizări. Nu există nici cel mai mic temei pentru a crede că asta se va întâmpla. Tamaş nici măcar n-a spus că va pleca, iar partea cu Chelsea e fabulaţia autorului. Dar de ce să laşi adevărul să stea în calea unui articol bun, nu? Miezul textului e croit pe formula devenită clasică: se pare că nu e exclus ca…

Intrigat, am zis să sap un pic în presa insulară. Am apelat la omul care ştie tot ce mişcă la WBA, Chris Lepkowski de la Birmingham Mail, care a ţinut un livechat azi. Vă redau ce a spus el:

Tamas is going nowhere. He hasn’t spoken to Romanian media other than to say ‘You can interview me at the end of this season’.

This story is so wide of the mark that his Romanian agent went on national sports programme to put the record straight. Chelsea are NOT currently in for Tamas and he’s desperate to do well at Albion. By his own admission he wants to calm his CV down – he’s had too many clubs in a short-space of time.

Apparently Romanians wrote story as RDM has Chelsea connections….It’s utter tripe.

Ok, dar Chelsea caută un fundaş? Da, dar Guardian-ul scrie despre David Luiz, Gary Cahill, Steven Taylor, şi eventual de rechemarea lui Manneciene.

Case closed, Prosportul rămâne același ziar de căcat care răspândește fonfleuri toxice, plagiază tot ce prinde și care vinde de două ori mai puține numere decât acum 2 ani.

Sursa foto: uk.eurosport.yahoo.com

Steaua – Napoli. Comentariul sportiv atinge un nou nadir.

Nu vreau să fac o obsesie din comentariile de meci, dar cel din seara asta a fost dezgustător. De mult n-am auzit unul mai şovin, mai panicard, mai absurd.

Se dau 4 minute de prelungire care abia au acoperă timpul cât a stat Ricardo pe jos. Jocul a fost oprit 2:40 pentru accidentarea lui Tătăruşanu. Schimbare Stancu – Surdu. 3 minute în total. 3+4=7.

90:00 Tătăruşanu este lovit. Să vină salvarea!
A fost ultima lovitură pe care ne-a dat-o arbitrul polonez prelungind cu 4 minute acest joc. 3 erau suficiente.

91:30 Să nu ne amăgim, arbitrul polonez adună conştiincios toate secundele astea.
Probabil că vom vedea şi minutul 97 scris pe cronometru.

95:20 E un criminal polonezul ăsta.

96:00 Are alt ceas măsoară timpul în alte unităţi de măsură.

96:10 Surdu, frumos, bine, dă-l jos!

96:55 Un hoţ fură victoria Stelei! Un nemernic fură victoria echipei româneşti! Ăsta-i fotbalul, arbitrul polonez probabil va părăsi cu greu România.

Alte exemple din timpul meciului:

– după ce Stancu dă mingea într-un adeversar şi scoate out: „Tehnica este mai bună pentru români.”

„Eu sincer tot aştept penalty-ul ăla pentru Steaua. Cred eu că polonezul trebuie să dea ceva!”

– Ricardo simulează, cade, şi de la pământ prinde cu mâinile picioare adversarului intr-un clește. Se dă fault pentru Steaua. „€œIi iertăm toate greşelile arbitrului. Ce frumoasă disperarea lui Ricardo.”

– Anghelov dă mingea direct în out, la peste 10 metri de destinatar -€“ Răduţ caruia ii era fizic imposibil să ajungă la balon: „Hai Răduţ! Este obosit de la 20 de ani!”

Ti se face lehamite. Promit solemn să revin la oile noastre insulare de mâine!

De ce n-as putea fi ziarist în Anglia

De când m-am întors în ţară, nici o întrebare nu mi-a fost pusă mai frecvent decât: „De ce n-ai rămas să fii ziarist acolo?”

Cei care îmi pun întrebarea au în general cunoştinţe limitate de engleză, aşa că rar acceptă răspunsul meu, că n-aş fi putut pentru că nu cunoşteam destul de bine limba. „Ei n-ai putut… n-ai vrut!” Am auzit de atâtea ori că n-am vrut încât am început să mă întreb dacă undeva în subconştient n-o fi adevărat.

Apoi am citit interviul lui Mihnea Măruţa cu domnul Victor Rebengiuc, în care dânsul spune în felul următor:

„In ceea ce mă priveşte, aş fi avut ocazia să plec; dar nu plec, şi nu aş pleca, pentru că nu pot să renunţ la profesie. Îmi iubesc atât de mult profesia şi nu pot s-o fac decât în limbă romană. Am atâtea exemple de colegi care au plecat în străinătate, oameni cu foarte mult talent, şi care nu s-au putut realiza pentru că nu posedă limba. Nefiind crescut într-o limbă, e foarte greu s-o stăpâneşti la perfecţie.

Ieri, într-un alt interviu savuros în EVZ, domnul Andrei Pleşu spune:

„Aveam această idee oarecum juvenilă că, dacă trebuie să plece cineva, atunci să plece ştabii şi activiştii, nu să plecăm noi. Nu noi eram cei care făceam probleme ţării. Veţi spune poate că asta e o declaraţie retorică, dar eu eram şi sunt foarte legat de limba romană. Eu nu-mi pot face meseria bine decât în româneşte. În alte limbi, sunt cu cinci trepte mai jos decât în româneşte.”

De asta n-am rămas în Anglia şi tot de asta mi-ar fi şi mie cumplit de greu să plec.

Scrisoarea pentru Digi Sport

Bună ziua,

Numele meu e Alex Enăşescu şi vă scriu în numele unei mici comunităţi de privitori la programele dumneavoastră, ale căror opinii le-am adunat pe blogul anglofil.ro şi o să încerc să le sintetizez în continuare.

Cel mai deranjant aspect pare să fie supraîncărcarea programului care duce la încălecarea meciurilor. Posibilitatea de a vedea din ce în ce mai rar un meci cap-coadă e frustrantă pentru cei mai mulţi dintre noi. Credem că soluţia cea mai la îndemână ar fi înfiinţarea unui al treilea post care să degreveze programul supra-aglomerat din weekend.

A doua mare problemă este diletantismul comentatorilor. Ca să înţelegeţi, calitatea comentariilor este atât de scăzută încât mulţi dintre noi vedem meciurile fără sonor, sau căutăm alternative de a le vedea online. Comentariile sunt atât de inepte încât am prefera adesea să lăsaţi doar sunetul tribunelor.

Ne deranjează comentariile părtinitoare în meciuri în care sunt implicați jucători români. La Arsena -€“ WBA săptămâna trecută, Tamaş a fost absent dar asta nu i-a oprit de comentatori să-i menţioneze numele obsesiv. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Chivu sau Daniel Niculae.

Pe lângă asta, ignoranţa şi amatorismul comentatorilor sunt insultătoare. Ei par nişte oameni culeşi la întâmplare dintr-o staţie de tramvai şi puşi în cabina de comentator. Nimic din prestaţia lor nu indică faptul că s-ar fi documentat înainte să intre în emisie. Stalcesc în mod curent numele jucătorilor(John Cole), au informaţii greşite (Wenger are 46 de ani, David Moyes a al doilea cel mai longeviv antrenor după Ferguson) sau pur şi simplu scăpa câte o idioţenie (Dacă Bendtner ar fi fost un atacant complet n-ar mai fi jucat la Arsenal).

Mai mult, limbajul folosit e unul standardizat, cuminte, ca un copil care încearcă să nu trecă cu carioca peste liniile cărţii de colorat. De când mă uit la postul dumneavoastră n-am auzit o singură observație creativă. Căutând Digi-ul în grilă săptămâna trecută am stat nu mai mult de două-trei minute pe Eurosport 2 unde se difuza un meci de Bundesliga, de ajuns că să-l aud pe Cristi Petre (cred că el era) asemănând atacul Borussiei Dortmund cu un ritual de seducţie. Asta înseamnă să fii comentator!

Problema comentatorilor nu se poate rezolva cu o bătaie din palme: oamenii nu pot deveni peste noapte pricepuţi la ceea ce fac. Un pas în direcţia corectă ar fi să aveţi comentatori specializaţi pe câte un singur campionat, cum se întâmplă în Occident.

Când acelaşi om comentează trei meciuri din trei campionate diferite într-un weekend, nu poţi să te aştepţi să le acopere profesionist pe toate. Pe lângă faptul că sunt nepregătiţi, sunt şi foarte puţini, raportat la numărul transmisiunilor. Când acelaşi comentator face şi meciul şi analiza din pauză şi cea de după, e un semn de amatorism.

Emisiunile care prefaţează sau analizează o etapă dintr-un campionat anume sunt derizorii, pentru că cei care le fac nu par să citească presa din ţara respectivă, sau să aibă alte informaţii decât cele pe care noi le avem deja. Invitaţii sunt „nume”, în loc să fie specialişti. În prima emisiune despre Premier League sezonul asta, Andrei Niculescu l-a dat pe Fabio titular în faţă lui Evra, fost căpitan şi al doilea fundaş stânga din lume după părerea multora. E greu să mai fii luat în serios după asemenea gafe!

Ne mai deranjează faptul că emisiunile de tip avancronică a etapei, preluate din străinătate, sunt dublate deficitar. Ori reuşiţi să le traduceţi corect ori puneţi subtitrări.

În fine, credem că o emisiune de mahala ca Fanatik Show nu are ce caută în grilă unei televiziuni profesioniste. Dacă publicul caută o televiziune de sport tabloidă, o are pe Sport.ro, nu văd ce rost are să intraţi în acest joc când aveţi avantajul de a transmite cele mai bune campionate din lume.

Îmi permit să vă fac şi o sugetie: aveţi un site banal, de ce nu încercaţi să-l dezvoltaţi prin conţinut editorial de calitate cum fac televiziunile din Occident? Personal, cred că aş putea să va ajut în privinţa campionatului din Anglia, şi cred că mai sunt alţii care pot să facă la fel pentru celelalte campionate.

În concluzie, bănuiesc că aţi investit o mică avere ca să obţineţi drepturile pentru campionatele pe care le transmiteţi. Nu le compromiteţi punând oameni de o calitate îndoielnică să le acopere.

Cu sinceritate,
Alex Enăşescu.