Premier League

• Manchester United este campioana Angliei. Al patrulea titlu în ultimii 5 ani, a treia finală de Ligă în ultimii 4 ani. E uşor să iei drept normal ce a făcut United în ultimii ani, când de fapt a fost un cincinal cu totul şi cu totul ieşit din comun.

• Alan Hansen spunea la MOTD că acest al 19-lea titlu e cea mai mare realizare din cariera lui Fergie. Eu nu l-aş contrazice.

• Mulţi spun că actuala echipă a lui United nu e nici pe departe una vintage, cu a căror postere să-ţi tapetezi pereţii. Şi mai mulţi spun că asta nu contează: au fost cea mai bună echipă anul ăsta şi au adunat cele mai multe puncte. End of story. Nu poţi să nu remarci totuşi că în ultimele 13 etape au pierdut 4 meciuri şi au remizat 2.

• Ultima dată când recordul de titluri s-a mutat de la o echipă la alta era în 1976, când Liverpool lua al 9-lea titlu din istorie, depăşind-o pe Arsenal.

• De parcă n-ar fi fost de ajuns, tot sâmbătă seara Manchester City a luat Cupa, făcând ca străzile din Manchester să fie scăldate în bere. Stoke a jucat un fotbal foarte bun în ultimele săptămâni, nu şi sâmbătă pe Wembley. Au părut chiar mai limitaţi decât de obicei, n-au reuşit să execute planul obişnuit de joc cu mingi lungi, în timp ce Sorensen a fost cel mai bun jucător al lor. După 35 de ani City câştigă din nou un trofeu resetand acel banner care i-a urmărit atâta timp.

• Avem deci derbyul mancunian în Charity Shield, El Clasico în Supercupa Spaniei, şi Derby della Madonnina dacă Interul va lua Cupa în Italia.

• Arsenal a pierdut acasă cu Villa (doar 5 puncte din ultimele 30) şi are mari şanse să piardă şi locul 3. Asta înseamnă tur de calificare pentru Liga Campionilor şi o vacanţă de vară mult scurtată.

• West Ham retrogradează, pierzând cu 3-2 la Wigan după ce a condus cu 2-0. Avram Grant a fost demis aproape imediat, un gest lipsit de curtoazie din partea patronilor. Asta nu ascunde faptul că Grant pur şi simplu nu e prea priceput la ceea ce face. Nu numai că e la a doua retrogradare consecutivă, dar şi-a petrecut 66 din ultimele 70 de etape pe o poziţie retrogradabila. Şi când te gândeşti că a fost la un penalty distanţă de a lua Liga Campionilor…

• Lupta pentru evitarea retrogradării e crâncenă, Birmingham şi Blackpool fiind favorite să pice, ele având cele mai grele deplasări în ultima etapă la Spurs, respectiv Man United.

Vă aştept gândurile, ranturile sau întrebările pe marginea etapei 37. Man United are şansa să devină matematic campioană cu un egal pe Ewood Park. Liverpool şi Spurs se bat pentru locul 5. Wigan – West Ham e practic un play-off pentru evitarea retrogradării. Şi bineînţeles finala Cupei, Man City – Stoke, sâmbătă de la 17:00.

Sursa foto: http://walkingollie.wordpress.com/

O fază mişto din weekend. Preston North End, echipa care juca de cel mai mult timp în Championship, a retrogradat sezonul ăsta. În ultimul meci, acasă cu Watford, au bătut cu 3-1, urcând până pe 22, dar a fost un caz de too little, too late.

În timpul meciului, cei 10 mii de fani ai lui Preston au fost nevoiţi să privească un avion de agrement trimis de rivalii de la Blackpool, cu un banner pe care scria: We are superior love Blackpool FC. Ceva mai târziu avionul s-a întors, cu un alt banner: Poor little Preston enjoy League One.

Phil Brown, antrenorul lui Preston, n-a gustat gluma:

If I had had a gun I would have shot them down. Arrest me now if you want. I found it very distasteful. Maybe I will be flying the Preston plane when it comes to the end of the season.

• Manchester United a ieşit la joacă cu ceea ce a devenit deja “echipa pentru meciurile grele”. Puneţi-l pe Evra în locul lui O’Shea, şi aveţi primul XI din finala Ligii.

• Didier Dechamps spunea că actualei trupe a lui Fergie îi lipseşte fantezia generaţiilor anterioare. Poate e adevărat. Luaţi-l spre exemplu pe Nani, care e mai creativ decât Park şi Valencia la un loc, şi tot a stat pe bancă.

• Dar ce meci au făcut aripile lui United! Să nu zic vorbă mare, dar coreeanul a făcut probabil meciul vieţii, muncind că un catâr şi distrugându-l efectiv pe Brana. Ăsta e omul despre care s-a spus că a venit doar ca United să vândă tricouri în Asia…În celălalt flanc e greu să-ţi aduci aminte cine a fost ultima aripă care i-a răsucit coloana lui Ashley Cole cum a făcut-o Valencia ieri.

• Pe lângă mijlocaşii laterali, Rooney, Chicharito, Vidic sau Giggs au prins un meci excelent. De cealaltă parte, Ivanovic, David Luiz, Essien şi Lampard au avut „a shocker”, cum spun englezii.

• N-or fi având fantezia de altădată, dar energia, travaliul şi autoritatea cu care United controlează meciurile sunt suficiente.

• Cu o voioşie de şcolar, Fergie a făcut două plecăciuni în faţa peluzei care cânta “Are you watching Merseyside?”

• Mi-aduc aminte ce citeam la începutul sezonului pe un forum al (pseudo-)fanilor mancunieni din România. Aproape toată lumea de acolo era de acord că moşul a scăpat hăţurile, să vină Mourinho, cu Neuer, Sneijder şi Gourcuff după el, the usual knee-jerk crap…

• Faptul că, după ce i-a pierdut pe Ronaldo şi Tevez, după ce Rooney a semănat cu un fotbalist de Sunday League până în primăvară, după ce Valencia şi Park au lipsit câteva luni bune, după toate astea United ia titlul şi e a doua oară în trei ani în finală Ligii, ăsta e cel mai mare compliment pentru Sir Alex.

So, it has come to this, Man United – Chelsea, meciul sezonului. Faptul că Chelsea încă are şanse la titlu e neverosimil. Până şi fanii albaştrilor recunosc că ultimul meci bun a fost undeva prin octombrie. Acum câteva luni când căzuseră până pe 5, cu un lot brăzdat de accidentări şi căderi de formă, ar fi zis “săru-mâna” pentru ultima poziţie de Liga Campionilor.

It’s a funny, old game, this one… Au urmat 10 săptămâni în care au bătut mai tot, în care Lampard, Malouda şi Drogba şi-au adus aminte de ce jucau anul trecut. A fost de ajuns că Man United să alunece pe Emirates şi iată-ne în faţa unui title-decider clasic.

Eu, unul, n-o văd pe Chelsea făcând ce a făcut anul trecut pe vremea asta, când a bătut pe Old Trafford într-un context asemănător. Ăla a fost şi ultimul meci pierdut acasă de mancunieni. Când te gândeşti că sezonul asta au 16 victorii din 17 meciuri, înţelegi de ce unii îi zic Fort Trafford.

Nu e atât că n-o văd pe Chelsea să bată, dar n-o văd pe United să piardă. Nu aşa, nu acum, când au pus deja o mână pe al 19-lea titlu. Fergie a recunoscut că atunci când a venit la Manchester în 1986, n-avea decât un lucru în minte: to knock Liverpool off their fucking perch. Şi cum să faci asta mai bine decât devenind cea mai titrată echipă din istoria campionatului englez?

Chiar şi fără meciul de pe Old Trafford, weekendul asta e numai bun de ros unghiile. West Ham îşi joacă rămânerea în Premier League cu Blackburn pe Upton Park, la fel Wolves primindu-i pe West Brom, care abia aşteaptă să le bată ultimul cui în sicriu. Şi mai e şi Spurs – Blackpool, care are toate şansele să se termine 6-4. E greu de crezut că au trecut doar 10 săptămâni de când “mandarinele” aveau 3-0 tocmai cu Spurs pe Bloomfield Road. Problema e că de atunci n-au mai bătut pe nimeni.

Cam asta-i, vă aştept cu păreri, ranturi şi ce mai vreţi voi, doar-doar om exorciza fantomele seriei de Clasice care ne-au bântuit în ultima vreme. Be champions!