Premier League

Pff,ce coşmar! Am visat azi-noapte că Anglia a luat-o razna, cheltuind peste £130m doar ieri, cam de 6 ori mai mult decât toată iarnă trecută. Ah, chiar s-a întâmplat? Blimey, atunci să le luăm pe rând.

Abramovic. Pentru prima dată din 2006 încoace, rusul a spart puşculiţa, Chelsea plătind £76.5m pentru Fernand Torres şi David Luiz. „Albaștrii” anulează practic toate progresele pe care le-au făcut în vară de a reduce cheltuielile, renunţând la Deco, Ballack sau Carvalho. Judecând după gaura de 70m anunţată ieri, le va fi imposibil să se alinieze la regulile fair-play-ului financiar.

Spuneam recent despre brazilian că e un apărător central înalt, puternic dar rapid, citeşte excelent jocul şi nu se fereşte de alunecări. Păi bine, nene, la fel e şi Gary Cahill şi nu costă cât o tranşă FMI. Ce-l distinge pe Luiz e tehnica impecabilă, el urcând des spre zona de mijloc cu mingea la picior, jucând perfect partitura unui libero modern. Se prea poate să fie cel mai inspirat transfer făcut ieri!

Torres. Aţi văzut probabil imaginile cu câţiva troglodiţi dând foc tricourilor cu Torres, cerşindu-şi cele 15 minute de glorie în faţa camerelor Sky Sports. Ok, fanaticii sunt pătimaşi peste măsură, iraţionali, nestatornici, dar asta ştiam deja. Nu înseamnă că nu putem să privim faptele limpede.

Torres a venit în 2007 la un club care jucase două din ultimele trei finale de Liga Campionilor, un club cimentat în „big four” şi cu o situaţie financiară stabilă. În timp ce Torres a devenit campion european şi mondial, Liverpool a ajuns pe 7 în campionat şi ratează pentru al doilea an consecutiv Liga Campionilor. În ultimul an au schimbat 3 antrenori şi 2 seturi de patroni. Vasăzică, Torres e detestat pentru că a făcut alegerea logică, pe care orice om teafăr la cap ar fi făcut-o, de a pleca pe bani mai mulţi la o compania mai bună. Iudaaaa!

Oricum, £50m erau de nerefuzat pentru Liverpool, în condiţiile în care din noiembrie 2009 încoace spaniolul a pierdut o viteză, dacă nu chiar două. Chelsea pare să creadă că le va recupera, cu sprijinul unui vestiar mai aşezat şi mai talentat.

Ştiind că Torres e deja la Londra şi discută ultimele detalii cu Chelsea, Newcastle a muls-o de toţi banii pe Liverpool, care a ajuns să plătească mai bine de £1m pentru fiecare gol marcat de Andy Carroll în carieră. £35m pentru un atacant care a prins o jumătate de sezon decentă şi care are o selecţie la naţională! £35m pentru un atacant care sezonul trecut a marcat mai puţine goluri în Championship decât Peter Whittingham, Nicky Maynard, Gary Hooper, Michael Chopra şi Charlie Adam. £35m pentru un atacant care în 2009 costa £1m, dar nu l-a luat nimeni. E obscen, obscen ca un Bentley placat cu aur.

Carroll e privit ca un jucător cu potenţial, care nu e încă tot ce ar putea fi. E puternic, agresiv, mobil, are joc de cap şi loveşte mingea cu ambele picioare. A proper British number 9, cum s-ar spune. După mine însă, chiar dacă ar fi că Andy Carroll să-şi împlinească tot acest potenţial de care auzim, ar fi nerezonabil ca el să coste mai mult decât David Villa, spre exemplu, care în 5 sezoane la un club că Valencia a păstrat o medie de 0.7 goluri pe meci şi a fost decisiv pentru Spania în vara.

Potenţialul pozitiv din teren e contrabalansat de cel negativ din afara lui. La doar 22 de ani, Carroll are un cazier care-l face Mutu să pară uşă de biserică. A spart pahare de capul oamenilor prin cluburi, i-a rupt maxilarul unui coechipier anul trecut, a fost arestat de câteva ori, şi are un proces pe rol, fiind acuzat că şi-a bătut o fostă prietenă. Până una alta e accidentat, după ce a căzut de pe un scaun la 5 dimineaţa într-un cazino, de la prea multe Jagerbombs. Acum imaginați-vă cam ce efect ar putea avea asupra băiatului asta cvintuplarea salariului, și aveți măsura riscului asumat de Liverpool.

Carroll va face pereche în atac cu Luis Suarez, alunecosul uruguayan care a ajuns pe Anfield pentru £23m. Randamentul sau din Olanda, 35 de goluri în 33 de meciuri sezonul trecut, ar trebui să fie elocvent. Dar exact acum trei ani, în ultima zi a mercato-ului de iarnă, Middlesbrough plătea £13m pentru Afonso Alves, starul lui Heerenven care acum joacă în Qatar. Parafrazându-l pe Mourinho, jucătorii veniţi din Eredivisie sunt că pepenii, nu ştii dacă îşi fac banii sau nu, până nu-i încerci.

Dacă Man City ajung să fie consideraţi chibzuiţi, atunci ştii că a fost un mercato zărghit. Să tragem linie: cine a câştigat, cine a pierdut? Chelsea s-a întărit, fără îndoială, dar modelul de business de acolo e profund nesănătos si nu va putea fi păstrat dincolo de vara viitoare. Liverpool a aruncat cu bani, dar măcar erau banii lor. Spurs a urmărit vreo 83 de atacanţi spanioli, dar până la urmă a ajuns tot la Charlie Adam, pe care Blackpool l-ar fi lăsat şi cu £7m dar deja se făcuse ora 11. Dacă e un lucru de care Spurs au nevoie mai mult decât un atacant, e un director sportiv. După plecarea lui Comolli, Arry şi Levy au avut noroc cu van der Vaart, dar cam atât.

Cel mai bine din iarna asta cred că au ieşit cei care au stat pe margine, care n-au intrat în hora extravaganței – Man United şi Arsenal. „There’s no value in the transfer market” spunea Sir Alex Ferguson, şi a fost nevoie de o zi ca cea de ieri ca să înţelegem câtă dreptate a avut.

Iată câteva lucruri care s-au întâmplat în Insulă cât noi am dezbătut soarta jurnalismului.

I am the manager of Blackpool Football Club!

Blackpool a primit o amendă de £25.000 pentru că nu a aliniat cel mai bun XI în meciul cu Villa. Ţineţi minte rantul lui Ollie… Ei bine, are perfectă dreptate! Ce sens mai are regula lotului de 25 de jucători dacă antrenorul nu are voie să-i folosească cum crede de cuviinţă? Şi cine spune că Harewood e mai slab decât Varney? Cum măsori chestia asta? O decizie abominabilă pe care aş fi aşteptat-o mai degrabă de la comisiile noastre, decât ale lor. Cum spunea cineva pe un forum: „Fuck you, Premier League. Fuck you!”

Torres vrea să plece

Azi e „transfer deadline day” -€“ cea mai dementă zi a mercato-ului de iarnă. Liverpool a refuzat în urmă cu câteva zile o ofertă de £35m pentru Torres, venită de la Chelsea, dar spaniolul a depus o cerere de transfer. Liverpool caută să obţină £50m, dar probabil că se vor întâlni undeva la mijloc, ori acum, ori în vară.

Torres e acum noul Iuda al scouserilor, dar fapt e că promisiunile care i s-au făcut n-au fost ţinute. Liverpool e într-un declin abrupt, ratând Liga Campionilor atât sezonul trecut cât şi sezonul ăsta, după toate probabilităţile. Aşa că avem un atacant, campion mondial şi european, cândva cel mai bun număr 9 al Europei, care se întreabă dacă vrea să-şi irosească cei mai buni ani ai carierei la un club de locurile 5-8 în Anglia? Da, nicăieri Torres nu va mai fi la fel de iubit ca pe Anfield, dar în fotbal dragostea trece prin cabinetul cu trofee.

Cu oferta de £35m respinsă, Chelsea va trebui să urce până spre £40-45m, dacă e să-l aducă pe Nando în vestul Londrei. Cu un gol la fiecare două ore de joc, Torres l-a întrecut pe Henry, devenind cel mai constant marcator din istoria Premier League. Dar vine după un an întreg de bosumflare, izolare şi timiditate în faţa porţii. Un an în care a fost „out of sorts”, cum zic englezii.

King Kenny l-a resuscitat, dar e imposibil de spus dacă va mai reveni vreodată la forma din primii ani ai lui Rafa. De asta aş zice, că la £40m Torres e un risc pe care nu ştiu dacă Chelsea şi-l permite. Dar Abramovic râvneşte după Liga Campionilor, şi crede că Torres i-o poate aduce, chiar sezonul ăsta.

Un fotbalist despre comentatori

Guardian are de câteva sapatamani, un nou editorialist, un fotbalist anonim care scrie despre cum se vede fotbalul din vestiar, nu din afara lui. E o rubrică excelentă, pe care v-o recomand pentru că scutură un pic convenţionalismul opiniilor din presa sportivă anglofonă. Autorul îi critică în cel mai recent articol pe comentatorii de televiziune care prin ignoranţa lor îi iau de fraieri pe privitori.

Switch to our world and the level of detail that goes into games still, to this day, amazes me. Every player has his own script, what to do, when to do it, information on the player he’s up against, including weight, height, age, strengths, weaknesses, even what that opponent is likely to do when the ball comes to him in certain situations. We memorise every single set piece, where we have to stand, run and end up. We even memorise this for the other players so we know where everyone else will be at any given time.

Dacă vi se par exagerări, priviţi dosarul pe care i-l pregătise Villas-Boas lui Mourinho, înaintea unui meci cu Newcastle în 2005. Complexitatea cu care e disecată echipa adversă e uimitoare. Întrebarea e de la cine ne aşteptăm, nu doar să înţeleagă, dar şi să descifreze pentru telespectatori toate aceste subtilităţi ale jocului la cel mai înalt nivel? De la comentatori precum cei de la TVR care nu fac diferenţă între Xavi şi Xabi Alonso? Hai să fim serioşi!

Kudos Digi Sport

Apropo de comentatori, un anglofil ne-a semnalat ieri că Digi a introdus piste audio alternative pentru meciurile pe care le transmite. Abonaţii RCS dezamăgiţi de calitatea comentariilor de pe Digi Sport, au acum opţiunea de a alege comentariul în engleză, de obicei, apăsând al doilea buton din stânga jos al telecomenzii de la receiver. Eu o iau că pe un steag alb, dar sincer vă spun că i-aş da o bere omului care a luat decizia asta, subminându-şi oarecum propria echipă de comentatori, dar respectându-şi publicul.

Țineți aproape pentru update-uri despre transferuri, termenul-limită fiind 1 noaptea, ora României.

Cum fotbalul din weekend a fost oarecum previzibil şi convenţional, m-am gândit că n-ar strica o postare despre tumultosul mercato de iarnă. Iată ce avem până acum:

Două transferuri sunt date ca sigure, lipsind doar cerneala de pe contracte. Primul e venirea lui David Luiz la Chelsea, pentru £21.5m. The Guardian şi O Jogo anticipează că transferul va fi finalizat azi sau mâine, Luiz fiind retras din ultimul meci al Benficăi, un 4-2 cu Nacional. Nu l-am urmărit atent pe Luiz, dar de fiecare dată când l-am văzut jucând m-a impresionat. E un apărător central înalt, puternic dar rapid, citeşte excelent jocul şi nu se fereşte de alunecări. Una peste alta, are toate datele pentru a deveni un fundaş central de clasă mondială în următorii ani.

Al doilea transfer ca-şi-făcut e noul enfant terrible al fotbalului din Insulă, Alex Oxlade-Chamberlain la Arsenal. Daily Mail scrie că „tunarii” vor plăti la început £7m lui Southampton, urmând ca suma să crească până la £10m în funcţie de randamentul puştiului de 17 ani. Chiar dacă înţelegerea se va realiza săptămâna asta, Chamberlain va rămâne cel mai probabil până la sfârşitul sezonului cu „sfintii”, care se bat pentru promovarea în Championship. O mutare profund Wenger-ească, de a aduce o aripă când toată lumea aştepta un fundaş central. Dar iată că Arsenal bifează al patrulea clean-sheet consecutiv în campionat, semn că linia de fund începe să se sudeze.

Mai ştim şi că Liverpool a făcut o ofertă de £4m pentru Charlie Adam, care însă nu va fi lăsat să plece pentru mai puţin de £10m. L-am ascultat pe Ian Holloway la MOTD şi nu pot să nu fiu de acord cu dânsul:

If you’re going to offer us something, make sure it’s realistic. That last one from Kenny îs probably what Charlie would have been worth 19 years ago or nine years ago or whenever Kenny was in charge before. If anyone wants to argue, have a look at the game. He wins headers, he sets the tempo of our play, he’s got an unbelievable range of passing.

Dincolo de aceste ştiri începe rumour mill-ul, adică alunecăm dinspre jurnalismul construit pe surse către cel creativ, din ciclul „se pare că…”. Luaţi aşadar următoarele zvonuri with a pich of salt:

City caută să încheie orgia transferurilor din ultimii ani cu un fundaş dreapta, fie van der Wiel de la Ajax, fie Dani Alves, care nu s-a înţeles cu Barca la bani. El-Hadji Diouf ar putea ajunge pe Upton Park; de ce ar vrea cineva un so-and-so expirat ca Diouf în echipă, e peste puterea mea de înţelegere. În fine Newcastle vor încerca să-l împrumute pe Stephen Ireland care e invizibil de când a semnat cu Villa, iar United îi va da drumul lui Carrick la finalul sezonului, o decizie logică ţinând cont de declinul acestuia din ultimele două sezoane.

David Conn, jurnalist de investigaţie pur-sânge, deghizat în gazetar de sport „pe parte economică”, a scris săptămâna asta în The Guardian o serie de articole despre filiera portugheză, dacă vreţi, din fotbalul mare.

Totul se învârte în jurul unui anume Jorge Mendes, fost DJ şi patron de discotecă, devenit aproape peste noapte unul din cei câţiva „super-impresari” din fotbal. Mourinho, Cristiano Ronaldo, Ricardo Carvalho, Bebe, dacă e cineva care contează în Portugalia atunci e reprezentat de acest Mendes.

Meritul investigaţiei lui Conn e că scoate la iveală detalii din contracte pe care Mendes le-a fi vrut îngropate pentru totdeauna. Toată lumea se întreba în vară cum a fost posibil ca Sir Alex Ferguson să plătească €9m pe un puşti din divizia a treia portugheză, care, nota bene, încă locuia la orfelinat.

Fergie a recunoscut că a fost prima dată când a cumpărat un jucător pe care nu-l văzuse nici măcar o secundă. Cine i-a dat pontul? Carlos Quiroz. Cine îl reprezintă pe Quieroz? Mendes, bineînţeles. Cât şi-a luat Mendes din afacerea asta? €3.6m a fost comisionul lui, mai mult de o treime. Unde e Bebe acum? Mai prinde câte o repriză din când în când la Reserves. Q.E.D.

Darren Bent va ajunge la Aston Villa pentru £24m. Villa şi-a mărit oferta iniţială de £18m care a fost respinsă de Niall Quinn.

O să mă întrebaţi unde se îndreaptă fotbalul dacă Darren ‘my missus Sandra could’ve scored that one’€™ Bent a ajuns să coste £24m. De ce ar plăti Villa o avere, într-o economie ca asta, când, spre exemplu, van der Vaart, Milito şi Sneijder au costat £27m împreună?

Ei bine, Aston Villa a devenit prea săracă pentru a-şi permite atacanţi ieftini. Dacă retrogradează, clubul din Birmingham pierde minim £50m, la care se adaugă tăvălugul de resentimente asociat căderii în Championship. Aşa că au nevoie de un atacant prolific, care să le garanteze evitarea retrogradării.

Pe Bent îl recomandă randamentul excelent din ultimele 5 sezoane, în care a marcat de 81 de ori. Rooney şi Drogba au fiecare un gol în plus, dar evoluează pentru echipe care se bat la titlu, în timp ce Bent a jucat pentru Charlton, Spurs şi Sunderland.

Bun, dacă am stabilit că afacerea capătă sens din perspectiva „villanilor”, hai să vedem de ce l-ar vinde Sunderland. Păi profitul de pe urma lui Bent l-ar face invidios şi pe Donald Trump. Bent a venit pe £10m de la Spurs cu 18 luni în urmă şi va pleca pe £24m. În urma lui rămân Gyan şi Welbeck, care s-au înţeles perfect cât Bent a stat pe tuşă.