Gânduri dupa etapa a doua

Arsenal a demolat-o pe Blackpool într-unul din cele mai dezechilibrate meciuri pe care le-am văzut vreodată în Premier League. Un meci ca-n curtea şcolii, cu vlăjganii de la liceu alergandu-i pe prichindeii de gimnaziu. Măsura naivităţii oaspeţilor e dată de numărul faulturilor, doar două într-un meci în care au fost călăriţi bine de tot. “If that is how my team plays one day, I will be absolutely delighted, the pace and movement was terrific, it was a joy to watch. It was an absolute education, a masterclass – but we have to learn quickly “ a spus Holloway. O lecţie de cotonogeală nu le-ar strica.

Theo Walcott a bifat primul hat-trick din carieră de club, fiind implicat în mai toate fazele periculoase ale gazdelor. La MOTD, Alan Hansen a trecut drept cârcotaş resentimentar pentru că a încercat să mai domolească entuziasmul á la Zagreb în privinţa lui Walcott. Hansen remarca, şi tind să fiu de acord cu el, că Walcott rezolvă excelent fazele instinctuale, în care n-ar nici măcar o zecime de secundă să ia o decizie. Când are însă timp la dispoziţie, aproape de fiecare dată ia decizia greşită, fapt care s-a văzut şi sâmbătă în câteva rânduri.

Gareth Bale este în mod oficial cel mai bun jucător de picior stâng din Premier League. A wand of a left foot this lad has. Al doilea gol cu Stoke e de-a dreptul Van Basten-esque.

Jerome Boateng va debuta pentru City cel mai devreme la sfârşitul lui septembrie. Neamţul se accidentase uşor la genunchiul stâng în amicalul cu Danemarca şi în avionul înapoi spre Manchester, o stewardesă l-a lovit din greşeală cu căruciorul la acelaşi genunchi, agravându-i destul de grav accidentarea se pare.

După două etape (fără meciul de diseară), cel mai frecvent scor este 6-0. Chelsea, suspecţii de serviciu, au bifat câte un set cu Wigan şi West Brom, Arsenal unul cu Blackpool. Ei bine cealaltă echipă care a reuşit acest scor e Newcastle, care a făcut 43.000 de Geordie foarte fericiţi duminică, umilind-o pe Villa.

Craig Bellamy a marcat un gol şi a creat alte două la debutul pentru Cardiff împotriva lui Doncaster. Cam asta se întâmplă când un jucător de Champions League e exilat în Championship.

Ce am invățat dupa prima etapa

1. Anglia are portar! Doar unul, din păcate. Nu mai e nici o îndoială că Joe Hart va fi portarul Albionului mulţi ani de-acum încolo. Pe lângă faptul că e un talent excepţional, beneficiază de rivali care se întrec în caraghioslâcuri: Rob Green a respins un voleu chiar în picioarele lui Downing pentru primul gol al Villei, Scott Carson a deschis festivalul de goluri de pe Stamford Bridge tot cu o respingere în faţă, iar Chris Kirkland are pe conştiinţă trei din golurile lui Blackpool. Pune-l la socoteală şi pe Ben Foster şi ai patru portari care au luat împreună 15 goluri în weekend.

O să ziceţi că într-aşa o companie, şi Pantilimon ar semăna cu Lev Yashin, dar zbenguială vibrantă din bară în bară a lui Hart cu Spurs a fost uluitoare. Mă uit peste statisticile OPTA pentru sezonul trecut şi nu-mi explic cum Hart n-a prins nici un minut în Africa de Sud: cele mai multe clean-sheet-uri, nici o greşeală decisivă (faţă de cele patru ale lui Green), procentaj al șuturilor apărate net superior. Doar vârsta să fi lucrat împotriva lui, dar Buffon şi Casillas stau mărturie că la cei mai buni dintre cei buni, talentul nu aşteaptă vârsta.

2. Cu afabilul Roy Hodgson la cârmă, Liverpool pare un club mai vesel şi mai uşor de plăcut. Încordarea perpetuă din ultimul an al mandatului lui Rafa a dispărut. Dar, ca Liverpool să aibă o şansă la titlu sezonul asta, yankeii trebuie să vând clubul repede. Asta spunea şi Carra în interviul din Mail:

„But with the takeover bid I think me and Stevie are just looking at our age and thinking: “Jesus Christ! Just hurry up!”. Do you know what I mean? Just to give us half a chance.”

Liverpool plăteşte în acest moment £10m pe luna dobândă la creditul care-l are la Royal Bank of Scotland, iar dacă clubul nu va fi vândut până la sfârşitul lui august, se va plăti şi o penalizare de £20m.

3. Joe Cole nu e Messi. „Anything Messi can do, Joe can do as well, if not better”spunea Stevie G săptămâna trecută cu o generozitate vecină cu delirul. Cu precizarea că unul a venit pe gratis iar celălalt are o clauză de reziliere de câteva sute de milioane de euro. Joe Cole a debutat cum nu se poate mai prost, fiind eliminat la capătul unei reprize în care a fost invizibil: doar 7 pase a reuşit Joe Cole în prima repriză, faţă de 26 ale lui Jack Wilshere.

4. Blackpool ar trebui să fie „everyone’s second team”. Dacă-mi găsiţi o echipă mai cenuşărească, îmi mănânc pălăria. Acum un deceniu erau în League Two, a patra divizie din Anglia. Au promovat doar prin playoff-uri, investind nu mai mult de £2m în jucători în tot acest timp! Salariile întregului lot se ridică la aproape £5m pe an, mai puţin decât câştigă John Terry de unul singur.

Când majoritatea îi vedeau retrogradați în League One, The Seasiders au promovat în Premier League de pe locul 6. Unii au spus că vor retrograda încă din martie, alţii că vor bate recordul negativ al lui Derby County de acum trei sezoane, doar 11 puncte. Şi iată-i demolând-o pe Wigan în deplasare, prin acelaşi fotbal hei-rupist, atractiv, pe care Holloway a promis că nu-l va abandona. Holloway aproape că şi-a dat demisia cu o săptămâna în urmă, când a fost la un pas să-l piardă pe Marlon Harewood, eroul de sâmbătă, în faţa unui club de League One, Huddersfield.

5. Tamaş nu e jucătorul care îşi închipuie cei mai mulţi că e. La avancronica sezonului de pe Digi, trimisese cineva un mesaj, anticipând ca Tamaş va ajunge la una din echipele mari din Anglia după acest sezon. După mine Tamaş e cel mai overrated jucător român de după revoluţie. Cu complicitatea samsarilor care l-au protejat, reputaţia lui a crescut în mod inexplicabil, proporţional cu frecvenţa gafelor. În caz că au uitat le aduc eu aminte: Tamaş a gafat grav cu Italia la Euro, s-a făcut de râs cu Lituania la Cluj, a gafat iarăşi la redebutul la Dinamo împotriva Rapidului, a gafat la primul meci pentru WBA cu Forest, pentru ca sâmbătă să contribuie decisiv la două din golurile lui Drogba. Welcome to the Premier League, son!

Ce trebuie sa stiti inainte de inceperea sezonului

Regula 25/8. Începând cu acest sezon loturile cluburilor din Premier League vor fi limitate la 25 de jucători, dintre care cel puţin 8 trebuie să fie „home-grown”; nu neapărat englezi, dar să fi petrecut cel puţin 3 ani la academia clubului până la vârsta de 21 de ani. Lotul de 25 poate fi suplimentat cu un număr nelimitat de jucători U-21. Pentru un club ca Arsenal care are 13 jucători „home-grown” și 7 sub 21 de ani, regula nu are nici un impact. La City însă, care are un lot de 32, noua dispoziţie va grăbi plecările unor jucători ca Bellamy sau Ireland.

Martin O’Neill şi-a dat demisia cu doar cinci zile înainte de startul noului sezon.Nord-irlandezul a părăsit Villa în urmă unor neînţelegeri cu patronul Randy Lerner în privinţa politicii de trasferuri. O’Neill a ajuns la Villa după câte un cincinal la Wycombe Wonderers, Leicester City şi Celtic Glasgow, el achitându-se superb de sarcini la fiecare din aceste echipa. O’Neill a preluat echipa de pe locul 16 la capătul sezonului 2005-2006, şi având la dispoziţie fonduri consistente, a făcut din Aston Villa o echipă de top 6. Când patronul n-a mai putut ţine pasul cu ambiţiile lui, a plecat.

Transferuri. O vară mai degrabă tăcută în privinţa asta. Totuşi, să recapitulăm: Arsenal l-a luat pe Koscielny de la Lorient pentru £9.7m şi pe Chamakh venit liber de contract de la Bordeaux. Wenger n-a rezolvat problema principală, cea a portarului, însă a ţinut cu dinţii de Cesc, care îşi amână întoarcerea în Catalunia.

Chelsea a transferat după mulţi ani un jucător de calibru, pe Ramires de la Benfica Lisabona pentru £18.3m, şi l-a adus şi pe Yossi Benayoun de la Liverpool în locul lui Joe Cole căruia nu i-au prelungit contractul. Pe lângă Joe Cole, pe Anfield a ajuns şi Milan Jovanovic, care fusese acontat încă din iarnă. Man Utd l-a luat pe Chicharito încă înainte de Mondial, iar pentru £7m se prea poate să fie afacerea verii. Tot £7m s-au plătit și pentru un puști portughez recomandat de Quieroz, Bebe, care și-a petrecut copilăria pe străzi și în orfelinate înainte să ajungă la Estrella Amadora.

La fel ca în ultimele veri, City a cheltuit cu voluptatea unei neveste de şeic care se plimbă pe Oxford Street cu cardul soţului în poşetă. Jerome Boateng, Yaya Toure, David Silva şi Kolarov au ajuns în Eastalnds pentru £83m în total. Urmează Balotelli şi Milner în următoarele zile.

FourFourTwo a publicat în cel mai recent număr un clasament al celor mai scumpe abonamente anuale din Premier League. Iată primele 8 poziţii:

1. Arsenal, £1,825
2. Tottenham, £1,695
3. Chelsea, £1,210
4. Newcastle, £975
5. Man United, £931
6. Fulham, £899
7. West Ham, £850
8. Liverpool, £785

Chiar şi în aceste condiţii, tripleta londoneză de pe podium a vândut deja toate abonamentele. Singurele cluburi care au mai reuşit să facă asta sunt Man City şi Blackpool. Matt Slater de la BBC, dizolvă în articolul de azi mitul listei de aşteptare de pe Old Trafford: dacă astăzi aţi vrea să achiziţionaţi un abonament anual pentru următorul sezon, aţi putea-o face pentru preţuri între £684 şi £779.

Fotbal fantastic

Without further ado, vă prezint “Divizia anglofilă”, cod 1163838-244420, pe care îl introduceți aici, după ce v-ați logat/înregistrat pe site-ul principal.

Pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu, regulile sunt simple: ai la dispoziție 100 de milioane pentru a cumpăra 15 jucători (Lamps e cel mai scump la 13 milioane, Drogba 12,5, Rooney 12); un transfer gratuit intre etape, căpitanul punctează dublu, iar schimbările se fac doar dacă unul din titulari e indisponibil. Premier League-ul începe sâmbătă, deci grăbiți-vă dacă nu v-ați făcut încă echipa!

Here comes the best part: câștigătorul primește de la mine abonament pe un an la revista oficiala a Ligii Campionilor, Champions! Asa ca lăsați prostiile cum ar fi deadline-urile de la servici sau laptele pentru ala micu’ și apucați-va sa bibiliți la echipa fantastică!

Blackpool promoveaza in Premier League

Blackpool şi-a câştigat biletul de aur pentru Premier League, devenind cea mai mică echipă care ajunge în elită sub noul format, din 1992 încoace.

O primă repriză absolut senzaţională, una din cele mai dramatice pe care le-am văzut sezonul ăsta. Să recapitulăm:

‘€˜9 – Chopra, vulpoiul lui Cardiff, se retrage doar cât să fie pe linie cu ultimul fundaş, ţâşneşte din nou spre poartă şi trage execelent din marginea careului, jos, lângă bară.

’13 – Lovitură liberă de la 25 de metri. Bate Charlie Adam, talismanul lui Blackpool de care vă spuneam ieri. 1-1.

’37 – Ledley o aduce din nou pe Cardiff în avantaj după un un-doi cu Whittingham.

‘€™40 – Gary-Taylor Fletcher şutează în bară din voleu.

’41 -€“ la cornerul care a ieşit din fază anterioară, acelaşi Fletcher egalează pentru Blackpool, reluând cu capul o minge bâlbâita în careu.

’45 -€“ când toată lumea era cu ochii pe DJ Campbell la un atac al lui Blackpool, mingea ajunge la Ormerod, care o izbeşte cu sete în plasă din câţiva metri.

Şi cam asta a fost sincer. Blackpool a sedat jocul în partea secundă şi şi-a păstrat avantajul. Fluierul final l-a găsit pe Jimmy Armfield ștergându-și lacrimile în timp ce pe Wembley răsuna Journey – Don’t stop believing. Emoționant.

Şi nişte statistici:
– e a şasea oară consecutiv când echipă de pe locul 4 pierde finala play-off-ului; Blackpool nu părea să mai aibă vreo şansa în martie când erau pe locul 9 în Championship.
– 11 din 18 echipe care au câştigat play-off-ul au retrogradat imediat înapoi. Pentru Blackpool nu prea mai contează, deja şi-a împlinit visul, schimbând destinul financiar al clubului pentru câţiva ani buni de-acum încolo.
– 42 °C la nivelul gazonului de pe Wembley
– Blackpool are cotă 10.000/1 să câştige Premier League sezonul viitor
– 12.555 de locuri are Bloomfield Road, stadionul lui Blackpool