La 0-0, cu un sfert de ceas rămas din meciul cu Blackburn, te-ai fi aşteptat ca Emirates-ul să clocotească. Deşi Arsenal încă era în cursa pentru titlu, North Bank-ul văzuse destul. La început s-a auzit câte o voce răguşită: “Spend some f***ing money”.
Au urmat fluierăturile, care au devenit huiduieli în toate regula. Fluierul final i-a prins pe fani, apărători şi detractori ai lui Wenger încăierându-se între ei. „I’m sorry, it’s over. He’s got to go” a fost concluzia unuia dintre fanii mai calmi.
Când cineva cere demisia antrenorului după un meci prost, există mereu bănuiala că e o reacţie knee-jerk, spusă la mânie. Doar că în cazul lui Wenger şi Arsenal, nu e doar un meci prost, e întreg sezonul, şi nu e primul sezon irosit, e al şaselea. Pentru prima dată în mandatul de 15 ani, poziţia lui Wenger la Arsenal e pusă serios la îndoială.
Simplul fapt că Wenger încă n-a fost demis cred că e un compliment uriaş pentru realizările din prima jumătate de mandat. Până la urmă, unde mai rezistă un antrenor şase ani fără să câştige nimic?
Problema lui Wenger nu e atât seceta de trofee, cât faptul că echipa n-a progresat în ultimii ani, că e prinsă într-o buclă. Îi vedem pe tunari făcând aceleaşi greşeli, având aceleaşi slăbiciuni în timp ce Wenger face apeluri la caracter şi tărie mentală. Se pune tot mai legitim întrebarea, dacă nu cumva Wenger a dus cât de departe a putut echipa şi ar fi vremea să predea ştafeta?
Au trecut atâţia ani de când Wenger a preluat-o pe Arsenal, încât e uşor de trecut cu vederea influenţa uriaşă a francezului, nu numai asupra „tunarilor” dar a întregului fotbal englez. Ei bine, într-un fotbal rudimentar pe gazon şi boem în afară lui, Wenger a adus o atenţie la detalii şi o filosofie nemaintalnite până atunci.
“What does he know about English football, coming from Japan?” întreba ţâfnos Sir Alex Ferguson. Cu aerul său de profesor de geografie, Wenger părea aproape un extraterestru printre antrenorii insulari de şcoală veche.
Iată un om care a scurtat antrenamentele şi le-a făcut mai intense, care a mărit temperatura din autocarul echipei cu câteva grade pentru că face bine la muşchi, care a înlocuit indigestul breakfast englezesc cu o dietă de legume fierte şi paste. E uimitor când tragi linie şi vezi câte din lucrurile care astăzi sunt fireşti în fotbalul modern au fost de fapt inovaţiile lui Wenger.
Fotbalistic, şansa lui Wenger a fost că a moştenit o apărare blindată de la George Graham, compusă din fundaşi căliţi în bătălie, ca Lee Dixon, Nigel Winterburn, Tony Adams, Martin Keown, adică exact genul de fundaşi pe care Wenger nu i-ar transfera niciodată.
Cât timp a beneficiat de dârzenia fundaşilor lui Graham şi creativitatea unor Henry, Pires sau Ljunberg, aduşi de Wenger, Arsenal a câştigat lucruri. Invincibilii din 2003-2004 sunt una din echipele de poveste din istoria fotbalului englez. Abia la capătul acelui sezon, când ultimele bastioane din perioada Graham, Ray Parlour şi Martin Keown, s-au retras, abia atunci Arsenal a devenit cu adevărat echipa lui Wenger.
În tot acest timp, Wenger a construit o echipă care an de an a căzut de pe un cal frumos. Jocul fluid desenat în atac, a fost subminat constant de comicariile defensive. Predilecţia pentru fotbalişti fragili dar tehnici s-a reflectat în accidentările frecvente. Mai mult ca orice, Arsenal a lăsat impresia unei echipe căreia îi lipseşte asprimea, curajul şi îndârjirea de a merge până la capăt.
Fiecare sezon a avut povestea lui:
- 2005-2006: “I don’t play for second and I don’t give up. I am not worried because I think we will come back. The team has a great spirit and needs support. There is quality here. What will count is where we are at the end of the season.” Arsenal a terminat pe 4.
- 2006-2007: “I feel we had a disappointing three or four weeks, and to experience how we would respond to that situation I’m very proud of how the team responded and I respect a lot what they did, the way they behaved in the last few weeks, even if they were the most painful few weeks of the season. Unfortunately you go very quickly to hell and very slowly to heaven!” Arsenal a terminat pe 4.
- 2007-2008: Wenger despre castigarea titlului: “That is the aim of the season. We are Arsenal. The environment looks very strong but when you go with a young team you feel you can improve every year. The players want to prove they have the quality. I believe they do have the quality I just want them to express their talent with belief.” Arsenal a terminat pe 3.
- 2008-2009: “Every season is a season when you have to win something. But the difference between winning and losing is very small at the moment.” Arsenal a terminat pe 4.
- 2009-2010: “The ambition is to finish as high as possible. What is as high as possible is to finish first, it is as simple as that. The competition is of a high level and many aspire to that so let’s continue to play the game the way we want to play it and I believe we can show that we have made big steps forward.” Arsenal a terminat pe 3.
- 2010-2011: I believe the team is better equipped. Let’s not be fooled by the fact we are still short at the back and we still need to add. If we manage to do that we are better equipped because we have more experience. The average age of our players is now [around] 23, 24. They are real men now. I believe we have a bigger chance as well because the League is now open, so it is down to who is more consistent. Arsenal are șanse minime sa ia titlul.
Dar cum spunea şi Pep Guardiola, tot dând vina pe accidentări, pe arbitri, pe conjuncturi, rişti să rămâi pe afară şi să priveşti înăuntru. Şi asta pare să i se întâmple lui Arsenal de câţiva ani încoace. În cazul asta, vorba lui Arseblog:
If Arsene won’t change then Arsene should be changed.
Cu Wenger la cârmă, din fata pistruiată, împiedicată şi cam fără zestre care era, Arsenal a devenit o aristocrată şic cu care toate lumea ar vrea să iasă. În mandatul francezului, Arsenal a câştigat un stadion, un centru modern de pregătire şi un echilibru financiar care va face adaptarea la reglementările FFP cât mai facilă. Dar dacă mai are de gând să câştige ceva în următorii ani, Wenger s-ar putea să nu fie omul potrivit.
Sursa foto: Flickr, Chris Valentine
