Casual Friday

Un articol scris de Ursano

Dacă nu știați deja, dintre cei 24 care au răspuns întrebării din chestionar, 14 au răspuns Da (printre care și subsemnatul) și 10 Nu. Care vor avea dreptate, timpul va hotărî. Până atunci însă, voi juca deopotrivă rolul „apărării” și cel al „acuzării”, încercând să expun principalele argumente pro și contra.

DA pentru că:

1. Darren Cahill.

De ce ar fi antrenorul un motiv în sine?

Pentru că e antrenor de super top (Agassi și Hewitt, full time, Murray, Ivanovic parțial, colaborare nefinalizată cu Roger) și asta e relevant în orice sport, pentru că Simona îl respectă (ignorați ocazionalele răbufniri de la on court coaching, antrenorul are și rol de paratrăznet câteodată), îl acceptă și, pentru prima dată, pare să conștientizeze că nu poate ajunge unde vrea singură și pentru că e antrenorul ei. Vă veți întreba cum e ultimul un argument în sine? Pentru mine, faptul că Darren a aceptat să iasă din lunga pauză de la cariera de full time coach pentru Simona reprezintă o dovada că a văzut ceva la ea, că o crede în stare de a ajunge sus, cel mai sus. Nu pot să cred că a revenit ca să o ducă pe Simona cel mult pe locul 2, acolo unde ea fusese deja și fără el, sau în finala unui GS, țintă deja atinsă, de asemenea, înainte. Ochii aceia care au descoperit diamantul din Hewitt trebuie să fi văzut și în Simona ceva special, nu?

2. Are jocul necesar pentru a bate pe oricine, poate mai puțin pe Serena.

În mod cert îl are și este din ce în ce mai clar că, în perioadele în care este sănătoasă poate domina circuitul (vezi seriile de rezultate bune din fiecare sezon: vara lui 2014 cu finala si semifinala de GS, primavara si vara/toamna lui 2015 – sezonul american, vara acestui an), fiind acum vulnerabilă doar în fața Serenei sau a unei alte jucătoare in forma vieții (cazul lui Kerber anul acesta). Ar mai fi Sharapova, singura jucătoare de top pe care nu a învins-o dar astfel facem trecerea la punctul 3.

3. Deși a avut ghinionul ca perioada ei de ascensiune să se suprapună cu o perioadă prolifică a Serenei, poate însă profita de contextul actual din WTA.

Da, dacă urca în top când Serena a avut marile ei probleme de sănătate, ar fi avut șase mai mari de GS și numărul 1 (cum au profitat altele, gen Wozniacki), dar viitorul arată o schimbare de lider(i) în circuit: Serena simte efectele vârstei (poate va mai juca un an-doi, dar din ce în ce mai puține turnee și va deveni din ce în ce mai expusă la accidentări și uzură), Sharapova e suspendată pentru doi ani din cauza dopajului (în septembrie se judecă ultima șansă de a micșora sancțiunea) și pare greu de crezut că va mai reveni la nivelul dinainte chiar și când va reintra (dacă o va face), Azarenka va fi mămică si a luat o nouă pauză ale cărei efecte sunt greu de anticipat la acest moment. Dintre restul, eu nu văd decât 3-4 adversare în stare să îi pună probleme Simonei pe termen lung dacă își păstrează nivelul actual: Kerber, Muguruza, Keys, poate Bencic.

4. Nu sunt de acord cu majoritatea „motivelor” care o împiedică să câștige un GS vehiculate în mediul public (neprofesionist) în ce o privește.

Astfel, nu pot fi de acord cu fragilitatea fizică: mai mult de ¾ din jucătorii de top din ambele circuite au avut mai multe accidentări (ca perioadă totală) decât ea în ultimii 3 ani de când a început ascensiunea. În primul și cel mai important rând, nu a avut NICIO accidentare gravă care să necesite mai mult de câteva săptămâni de repaus. Da, a avut mici probleme every now and then dar sunt normale într-un sport de mare uzură, fizică și psihică. Nu comparați tenisul cu sporturile de echipă nici ca și încărcătură constantă (acolo poți fi menajat într-un meci, chiar și când ești pe teren), nici ca diversitate de condiții (în fotbal foarte rar schimbi fusurile orare și condițiile atmosferice în mod semnificativ, iar în sporturile de sală schimbi cel mult fusurile dar nici acolo cu mult, excepție în SUA).

Este aproape absurd să pretinzi că nu e constantă: dacă nu ar fi așa, cum de nu a ieșit aproape deloc de 3 ani din top 5 (cred că a ajuns temporar pe 6 pentru câteva săptămâni la un moment dat) și a stat cel mai mult pe 2 sau 3 în acest timp? Mulți nu înțeleg modul de punctare în circuite și faptul că acesta premiază, mai mult decât orice, constanța. Singura mai constantă decât Simona în toată această perioadă e Serena, ok? Cea considerată de tot mai mulți GOAT (greatest of all times) … A nu se uita și că, sub 2 antrenori, Wim si Darren, dacă nu cumva și sub Victor Ioniță, a început să își schimbe anumite lovituri și chiar modul general de joc, incercând să devină mai agresivă și mai dominantă. Or, nu poți schimba ceva important în vreun sport și să ai rezultate, constante și pozitive, de la bun început.

Sunt opinii care spun că nu va câștiga un GS decât cu o aliniere maximă de circumstanțe (accidentări și/sau lipsă de formă adversare, tragere la sorți favorabilă, retragere Serena etc.). Așa e, dar e valabil pentru toți și, ca să înțelegeți mai bine, voi face o paralelă cu Liga Campionilor: da, dacă nu ești Serena, îți trebuie o înșiruire de circumstanțe să câștigi – să fii sănătoasă, să fii în formă bună, să nu ai un culoar prost, să eviți pe cât posibil adversarele cu match-up defavorabil (în tenis, match-up-ul e mai important decât valoarea în sine) și multe altele (să nu plouă excesiv, vezi RG 2016). Și în Ligă, poți fi Barca și toți să te vadă câștigători dar să nu prinzi nici semifinala. Și poți fi oricine, oricât de bun și să nu câștigi niciodată de două ori la rând. Cât despre Serena, unele circumstanțe îi sunt și ei aplicabile.

NU pentru că:

1. Are încă o fragilitate psihică.

Principala ei problemă e că încă pare să nu fie convinsă că locul ei e sus sus. Într-un sport în care psihicul mi se pare de n ori mai important decât orice altceva, problema asta poate fi decisivă. Nu pot fi însă de acord că cedează sub presiune, mie mi se pare foarte puternică sub aspect mental dar nu are (încă) o atitudine suficient de dominantă, o încredere care să o scoată la liman și în fața celor mai cele, nu numai în fața jucătoarelor de pluton. Poate de vină este acea atitudine defensivă care a definit-o ani la rând: când e împinsă cu spatele la perete, are tendința să facă un pas sau doi înapoi și asta costă.

2. Are dezavantajul că provine din România și dintr-o familie care, ca multe alte familii din tenis, pare să o încurce mai mult decât să o ajute.

De ce este acesta un dezavantaj? Din cauză că, pe de o parte, se crează multă presiune publică total nesănătoasă și nefondată care ajunge, într-un fel sau altul, la ea. Contează mult faptul că, atât la nivelul presei, cât și al omului de rând, toți au o părere clară și, de multe ori negativă, despre ce se întâmplă cu ea la un moment sau altul, fără ca această părere să fie fundamentată pe o înțelegere a tenisului. Mulți, prea mulți, vorbesc despre tenis deși nu au văzut decât o mână de meciuri în viața lor, poate pe vremea lui Năstase și Țiriac când sportul era cu totul altceva. Popularitatea Simonei a venit la pachet cu o publicitate enormă făcută tenisului în general dar cred că ei îi este, per ansamblu, defavorabilă (sub aspect strict psihologic, financiar vorbind, Simona se bucură din plin de notorietate). La această se adaugă binecunoscutul stil românesc de a adopta atitudini exagerate continuu, atât pozitive, cât și negative, ceea ce este în egală măsură dăunător Simonei.

Nici familia nu îmi pare ca reprezentând un factor pozitiv pentru ea. În ultimul timp însă, nu au mai apărut prin tribune, fapt îmbucurător (am citit un interviu din care reieșea că a fost decizia ei). Tenisul are o lungă istorie cu familiile ce au „contribuit” din plin la problemele jucătorilor.

Un mic preview pentru US Open

Două vorbe despre turneul ce începe astăzi, dar nu mai mult. Deja am scris cam mult  și, oricum, intrati pe Treizecizero dacă vreți ceva profesionist și amplu.

La băieți, lipsește Roger, Nole intră în turneu într-o stare ambiguă, fizică și psihică, Murray e pe val (colaborarea cu Lendl e aur curat pentru scoțian), Rafa nu are încă constanță jucând prea puțin de la RG încoace, del Potro poate fi mare surpriză, dar să vedem cum îi ține încheietura mâinii stângi, Cilic poate fi un factor dacă își regăsește mojo-ul de acum doi ani. Cred că dacă Nole nu e la maxim, Andy va lua trofeul. Pronostic: Andy invinge pe Nole în finală (semifinale: Andy/del Potro si Nole/Rafa).

La fete, tablou foarte dezechilibrat: primul sfert este infernal, le cuprinde pe Simona și Serena, dar nu numai, se așteaptă o luptă surdă pentru locul din semifinale. Al doilea sfert mi se pare cel mai slab, cu Aga și Venus ca favorite. Pe al treilea, par favorite Muguruza și Keys, iar în ultimul strălucește Kerber în fața Kvitovei și a Cibulkovei. Pronostic: Kerber învinge pe Simona (semifinale: Simona/Aga și Keys/Kerber).

Să nu râdeți prea mult de mine la sfârșit, de obicei o dau în bară la pronosticuri.

O mențiune despre traseul Simonei, unul crunt de dificil la prima vedere: rar se întâmplă ca toți favoriții să învingă, tot ce știi e care e următorul adversar. Step by step …