Comentarii recente:

Stiri din Premier League

City caută un portar

Man City va primi o dispensă de la federaţie pentru a putea transfera un portar în regim de urgenţă. După ce Shay Given şi-a dislocat umărul în partida cu Arsenal, City mai are doar un singur portar valid în lot, pe Gunnar Nielsen din Insulele Feroe, care a debutat în Premier League weekend-ul trecut. Federaţia permite un astfel de transfer în afara perioadei de mercato, doar în circumstanţe excepţionale, mai precis dacă un club are „mai puţin de doi portari la dispozitie”.

O situaţie ciudată, de a rămâne în criză de portari, pentru unul din cele mai bogate cluburi din lume. Stuart Taylor, rezerva obişnuită e în recuperare după operaţia la genunchi, în timp ce David Gonzalez, a patra opţiune e accidentat la inghinali. City studiază şi posibilitatea rechemării lui Joe Hart de la Birmingham dar Alex McLeish a respins categoric această variantă. Cel mai probabil va fi adus temporar Martin Fulop de la Sunderland, care ar putea avea un rol cheie în lupta la sânge pentru ultimul loc de Liga Campionilor în care City e implicată alături de Spurs, Villa şi Liverpool.

Viitor cenușiu pentru Hull

Retrogradati matematic după eşecul de acasă cu Sunderland, Hull riscă să devină al doilea club după Pompey care intră sub administraţia statului în acest sezon. Cu datorii de 35m, clubul din East Yorkshire, speră să poată renegocia împrumuturile aflate în derulare pentru a evita această situaţie. Hull plăteşte acum pentru politica inconştientă a fostului chairman, Paul Duffen, care a dus nota de plată pe salariile anuale la £40m, asta în timp ce Hull nu are jucători cu o valoare de piaţă ridicată.

Jimmy Bullard spre exemplu, adus pentru £5m de la Fulham deşi a picat testul medical din cauza genunchilor cu probleme, câştigă £45.000 pe săptămână. Cei şapte atacanţi pe care îi are Hull în lot au marcat în total doar 9 goluri sezonul ăsta, dar câştiga împreună £200.000 pe săptămână.

Mare parte din vină o poartă, evident, şi fostul antrenor Phil Brown, care a semnat o serie întreagă de jucători de o calitate îndoielnică. Mai mult, Brown avut a avut grijă să se facă antipatic noilor veniţi, când, după umilinţa de pe Anfield (1-6) din septembrie, şi-a pedepsit jucătorii dând liber personalului de la cantină clubului timp de o săptămâna, timp în care fotbaliştii au fost nevoiţi să îşi cumpere sandwich-uri din benzinăriile din apropiere. Şi credeaţi că Sdrobiş e drastic!

Suntem destui?

Patrick Barclay, chief football writer la The Times a acordat un interviu în cinci părţi pentru EPL Talk. Nu-s neapărat un fan al său, dar merită să vedeţi cum discută un jurnalist sportiv erudit, cu mintea aerisită, care deşi e o legendă a gazetăriei sportive din Insulă, reuşeşte să nu se ia prea în serios. Barclay povesteşte despre Mourinho, a cărui biografie a scris-o, sau despre cum a încercat să-şi păcălească psihicul să ţină cu Anglia pariind £4000 pe sfertul cu Portugalia de acum 4 ani. Referindu-se la ce înseamnă să fii jurnalist sportiv, el expune o viziune pe care o împărtăşesc:

Take it or leave it really. I mean I know I’m a fan of football and I find that most people sort of empathize with my way of looking at the game, particularly neutral fans or football lovers who might have their own team but aren’€™t obsessed. So I just work on the basis that if I write for people like myself, then, you know, there’s enough of us to keep me in a job for another few years.

Aici e problema. Or fi destui ca noi în ţara asta ca jurnalismul sportiv de calitate să rămână relevant?

Echipa castigatoare nu se schimba!

Întotdeauna un maestru în a devia atenţia de la adevăratele probleme, Sir Alex a avut grijă să nege zvonurile că sezonul următor ar fi ultimul la cârma lui United. O diversiune abilă care a distras atenţia presei şi adversarilor de la principală îngrijorare a scoţianului: accidentarea lui Rooney la antrenamentul de joi. Practic nimeni nu ştia înainte de începutul partidei că Wazza făcuse o întindere la inghinali şi va rata sfârşitul sezonului.

Spurs nu mai câştigase pe terenul unei echipe din Big Four de 66 de meciuri, dar după ce luase două scalpuri pe White Hart Lane, părea mai mult decât capabilă să mai ia unul pe Old Trafford. Harry Redknapp însă, pe care-l credeam ceva mai înţelept, a făcut o nefăcută: a schimbat echipa care impresionase în meciurile cu Arsenal şi Chelsea. Pe Benoit Assou-Ekotto l-a mutat de pe stânga pe dreapta, pe Gareth Bale l-a retras fundaş stânga, iar pe Luka Modric l-a scos din centrul liniei mediene în stânga. Cu ce scop atâtea mişcări de trupe, o să mă întrebaţi. Toate astea ca să-i facă loc lui Wilson Palacios, revenit după o suspendare de două meciuri. Ei bine, jucând pe poziţii noi, tustrei susnumiții au avut o parte de vină la golurile lui United. Well done ‘Arry!

Prima repriză n-a reflectat importanţa partidei, ambele echipe practicând un fotbal constipat. Paralizată de gândul că nu-şi permite să greşească, United a părut lipsită de inspiraţie şi creativitate. Una din cauze ar fi că fundaşii laterali ai lui United au fost neobişnuit de timizi în prima parte, ei trecând rareori mijlocul terenului. Când au început să urce, în partea secundă, au început problemele pentru Spurs. După aproape o oră de joc, Evra a fost pus la pământ în careu de o alunecare stupidă a lui Assou- Ekotto. Giggs a bătut impecabil în dreapta lui Gomes, şi chiar dacă pare neverosimil, acesta a fost primul penalty bătut de galez în Premier League!

Nu i-a luat mult lui Spurs să reintre în joc după ce Ledley King a marcat cu capul dintr-un corner al lui Bale. Ledley King pe care Redknapp îl creditează cu şanse de a prinde avionul pentru Africa de Sud deşi are nevoie de şase zile de recuperare între meciuri a€“ „he’€™s thaaat good” zice dânsul. Man U mai avea doar 20 de minute că să demonstreze că. Macheda, wild-card-ul lui Fergie pentru finalurile tensionate a intrat când mai era un sfert de oră, şi la una din primele atingeri l-a servit ideal pe Nani, care, dintr-un unghi incomod a ciupit delicios mingea peste Gomes. Execuţia aproape obraznică a portughezului a smuls complimentele lui Sir Alex Ferguson, care i-a dat după meci „ten out of ten” pentru curajul de încerca aşa ceva în faţa Stretford End când ştii că tot sezonul atârnă de acel lob. Câteva minute mai târziu, tot portughezul a obţinut penalty-ul din care Giggs a rezolvat partida.

Forma lui Nani din ultimele luni spune multe şi despre inteligenţa cu care Fergie a ştiut de dezamorseze conflictul din toamnă. În noiembrie, Nani aproape ca şi-a semnat demisia de la club, acuzându-l pe scoţian că e „un om complicat şi dificil” într-un cotidian portughez. „Eu am un joc spectaculos, dar faptul că nu joc în meciurile importante îmi spulberă încrederea în mine” spunea Nani la acea vreme. Sir Alex a renunţat la jucători mult mai mari, ca Beckham sau Jaap Stam, pentru ofense mult mai mici, aşa că Nani părea condamnat. Psiholog priceput, Ferguson a ştiut să lase de la el, intuind în Nani jucătorul decisiv care a ajuns să fie azi.

Şi nu e vorba doar de Nani, ci de spiritul care o ţine în mişcare pe Man U. După întâlnirea din tur Harry Redknapp povestea impresionat:

„De asta United sunt ce sunt. Sunt o echipă şi sunt împreună. Când am jucat cu ei pe WHL săptămâna trecută, secunzii mei au stat în tribună lângă jucătorii lui United care n-au prins banca de rezerve. Săreau în sus şi-n jos la fiecare decizie şi la fiecare gol. Mentalitatea asta de învingător e amprenta clubului. Gibson şi ceilalţi băieţi voiau să joace, normal, dar pe de altă parte aveau sentimentele astea pe care nu le ascundeau. Nu-s multe cluburi unde vezi asta. E ceva ce încerci să dezvolţi. E greu să schimbi unii oameni dar aşa se fac echipele câştigatoare.”

Liverpool pierde în deplasare, de ce nu ne miram?

Liverpool a făcut încă un meci mizerabil în deplasare, fiind învinsă de o echipă care nu mai câştigase în Europa din august 2009. Iertaţi-mă că nu scriu o cronică întreagă, dar a fost un meci plictisitor ca o meditaţie la chimie. Liverpool a reuşit să fie mai mediocră decât de obicei, reprimandu-şi orice intenţie de juca ofensiv. Fără Torres, cormoranii sunt la fel de periculoşi ca Stoke. Apropo de Nando, Mancini a sugerat public pentru prima dată că City au £50m puşi deoparte şi un salariu săptămânal de £200 de mii pentru a-l aduce în Eastlands.

Fanii vor mai mult de la N’Gog, dar dacă el e omul pe care-l aştepţi să decidă calificarea într-o semifinală europeană, e clar că ai greşit pe undeva. Francezul e un puşti de 21 de ani, adus cu £1.5m, şi livrează exact ce te-ai aştepta la banii ăştia -€“ adică nu prea mult. Calificarea nu e nici pe departe jucată, să nu uităm că fundaşii centrali ai spaniolilor sunt de-a dreptul caraghioşi, dar cineva va trebui să-i încerce pe Anfield ca să le dea şansa să greşească. Dacă Liverpool ratează finala, n-aş vrea să fiu acolo când se va trage linie după acest sezon. Vara îi prinde pe „cormorani” având nevoie de jucători noi, de un antrenor nou, de proprietari noi şi de un stadion nou. Însă cu Torres, Gerrard şi Benitez pe picior de plecare, Liverpool îşi vede dizolvate ambiţiile de a îşi păstra poziţia în elită.

Partea bună acestui meci e că mi-a dat şansa să aflu mai multe despre Atletico, o echipă fermecătoare despre care am să scriu mai multe în ajunul returului de săptămâna viitoare.