Comentarii recente:

Cine e pe primul loc? Chelsea e, Chelsea e!

Or fi fanii lui Chelsea porecliţi „pensionarii”, dar duminică nimeni n-a meritat mai mult această etichetă decât jucătorii lui Alex Ferguson.

Pentru a cincea oară în acest sezon, United pierde un meci de campionat după ce a jucat în Ligă la mijlocul săptămânii. Mahmureala europeană a fost amplificată de absenţa lui Rooney şi de prezenţa în primul XI a tripletei geriatrice Neville-Scholes-Giggs. Titularizarea lui Fletcher va fi pusă la îndoială de asemenea, ştiut fiind faptul că scoţianul rar face două meciuri bune consecutiv, din cauza stilului său sârguincios şi energic. Cum era de bănuit, United a suferit în faţa unei echipe mai proaspete şi mai tăioase.

Audaces fortuna juvat

Iată o lecție pe care Ancelotti a învățat-o de la Virgilius. Îţi trebuie multă îndrăzneală că să îţi laşi golgheterul pe bancă, dar, până la urmă, îndrăzneala e apanajul marilor antrenori. Ancelotti a uimit pe toată lumea începând cu Joe Cole în locul lui Drogba, lăsându-l astfel pe Anelka vârf împins. A fost o mutare care a funcţionat perfect, nu doar pentru că Joe Cole a marcat, ci mai degrabă pentru că Anelka a strălucit în rol de striker, mişcându-se constant şi trăgând cu el un fundaş, ceea ce a creat mult spaţiu pentru Malouda şi Cole. După o oră, când gazdele au început să preseze, ivorianul a intrat şi a demonstrat aceeaşi eficienţă nemiloasă care i-a adus 25 de goluri în acest campionat.


 by Guardian Chalkboards

Chelsea a fost vast superioară în prima repriză, când „albastrii” au pasat fluid, cu multă răbdare, încercând să desfacă apărarea gazdelor. Şansa a venit în minutul 20, Malouda, care avea să fie desemnat omul meciului, a recuperat o minge flancul stâng, a rezistat atacurilor lui Valencia şi Fletcher, şi a centrat la firul ierbii în careul mic, de unde Joe Cole a deviat sublim cu călcâiul. Man U s-a redresat după pauză, a reuşit să se apere şi să recupereze mai sus, a controlat posesia, însă a fost lovită de Drogba, care a înscris dintr-o poziţie scandaloasă de offside. Macheda, introdus în partea secundă, şi-a păstrat echipa în joc, marcând cu mâna după o minge respinsă de Cech. United ar fi putut egala în prelungiri prin Berbatov, al cărui voleu dintr-o poziţie ideală a fost mai degrabă o pasă pentru Cech.

Arbitraj mediocru dar imparțial

Alegerea lui Mike Dean pentru un meci catalogat hiperbolic de SAF drept o finală de Cupă Mondială a stârnit controverse încă de la început. Martin Olsson tocmai recunoscuse cu câteva zile că penalty-ul pe care îl scosese în East Lancashire derby a fost o simulare deliberată, mizând pe lejeritatea cu care Dean acordă lovituri de pedeapsă (avea cota 3.50 ieri dupa ce dăduse deja 16 penalty-uri în acest sezon). Probabil apăsat şi de această dezvăluire, Mike Dean s-a încăpăţânat să nu fluiere nimic în careu, decât dacă se aud oase trosnind. Asta a însemnat un penalty refuzat de fiecare parte. În contrast, ambele echipe au avut un gol validat incorect, deşi offside-ul la Drogba a fost mult mai strident decât henţul lui Macheda.

O victorie crucială care totuşi nu decide nimic încă, după cum a punctat Ancelotti. Cu cinci etape până la final, titlul e al lui Chelsea de pierdut, dar mi-e greu să cred că nici una dintre echipe nu va mai lăsa puncte. Pe United o aşteaptă un retur pe care şi l-a făcut teribil de greu cu Bayern, şi sincer, nu-i văd pe mancunieni rezistându-le miercuri lui Ribery şi Robben.

Comentatorii sportivi de la TVR sunt o rusine

Singurul motiv pentru care nu urmăresc meciurile din Liga Campionilor fără sonor e că mi-am descoperit o plăcere echivocă în a-i asculta comentatorii televiziunii române. Impostura lor nu încetează să mă uimească.

Un pic de context: în primăvara lui 2008, TVR a câştigat drepturile de televizare pentru Liga Campionilor până în 2012, plătind o sumă colosală, 35 de milioane de euro. Pro TV n-a putut ţine pasul, pentru că ştia că la acest preţ, investiţia nu e rentabilă. Şi TVR-ul ştia, fără îndoială. De ce au făcut-o? Pentru că au putut. Necazul e că la scurt timp după acest moft plătit din bani publici, departamentul de sport şi-a pierdut cei mai buni oameni: Emil Grădinescu, Vlad Enăchescu, Radu Naum şi Bogdan Cosmescu. Cu câteva luni înaintea de startul noului sezon Champions League, TVR-ul a rămas cu pantalonii în vine. Nu aveau oamenii care să susţină un proiect atât de amplu. Asta nu i-a oprit în nici un caz. Au scos de la naftalină figuri decrepite sau specializate pe extra-fotbal.

Aşa ne-am pricopsit astăzi cu o echipă de comentatori de conjunctură, sfertodocţi brutal de necalificaţi pentru sarcina la care s-au înhămat. Predocumentarea precară e atât de evidentă încât nici o transmisiune nu se încheie fără o serie de pronunţii greşite şi erori spectaculoase. Ieri seară, Walcott a fost Walker, iar Xavi -€“ Xabi Alonso. Rooney a fost in pericol să rateze Mondialul când toată presa din Insulă titra: Rooney fit for World Cup. Erorile factuale sunt dublate şi de o lipsă de înţelegere elementară a jocului: cum altfel să afirmi că Ribery a mizat pe o deviere din zid a loviturii libere, că aşa a vrut să tragă? E o aberaţie rizibilă.

E deprimant că meciuri atât de frumoase sunt stricate de calitatea îndoielnică a comentariului și încă n-am găsit o variantă de le vedea pe net fără să pierd din calitatea imaginii. Mi-a venit greu să accept asta când m-am întors din Anglia, păstrând în minte eleganţa şi ritmul frazei lui Martin Tyler. Dar dintr-o dată, am învăţat să îi apreciem pe Vadim Vâjeu, Mihai Mironica şi Costi Mocanu, fiecare cu cusururile lui desigur, dar care aveau de partea lor atu-ul pasiunii.

Închei cu un gând bun pentru băieţii de pe Eurosport 2, pe care suntem privilegiaţi să-i avem drept comentatori la meciurile care ne plac mai mult, cele din Anglia. Am o mare preţuire pentru Ioan Viorel în special, care interepretează desăvârşit jocul şi reuşeşte să îl explice aşijderea. Kudos şi lui Emil Grădinescu, Bogdan Nevel, Cristi Petre şi Manolo Terzian! Efortul vostru e apreciat.

Arsenal supravietuieste Barcelonei

O să jucăm la fel cum am jucat şi până acum” anunţa Wenger în dimineaţa meciului, în faţa unei audienţe care ridica din sprâncene. Puţini l-au crezut. Ar însemna să fii un pic inconştient că să-ţi închipui că poţi să pui probleme Barcelonei atacând-o. E că şi cum te-ai bate cu mâinile goale cu un samurai.

Repriza in care s-a inclinat terenul

De când mă uit la fotbal, nu mi-a fost dat să văd o echipă luată pe sus mai abitir decât a fost Arsenal în prima jumătate de oră. Superioritatea Barçei a fost atât de pătrunzătoare încât a redus-o pe Arsenal la nivelul lui Scunthorpe. Prima ocazie a venit în secunda 40, primul şut pe poartă 30 de secunde mai târziu. Fazele au curs la poarta lui Almunia de parcă am fi urmărit rezumatul unui meci care deja se jucase. Într-un atac prelungit la capătul primului sfert de ceas, Barça avea să tragă pe poartă de cinci ori, mai mult decât a făcut-o Arsenal în întreaga partidă. Şi totuşi, cumva, nu mă puneţi să explic cum, Arsenal a ieşit din acest calvar plină de cucuie, dar fără capul spart. 0-0 la pauză, după o repriză în care Barcă a avut posesie 70% şi a şutat de şapte ori pe poartă. Nimeni în istoria Emirates-ului, şi probabil nici a Highbury-ului, nu monopolizase posesia într-o manieră atât de jenantă pentru gazde. Asta e tiki-taka-ul hipnotic care face din această Barcelonă, una din marile echipe ale istoriei, după Real-ul anilor ’50, Ajax-ul anilor ’70 si Milanul lui Arrigo Sacchi!

Imediat după pauză, Ibrahimovic scapă din marcajul lui Song, urmăreşte pasa lobată a lui Pique şi îl lobează la rându-i pe Almunia. Trecuseră 23 de secunde de la reluare. Ceva mai târziu vine şi bisul – pasă lobată peste apărare, Ibra scapă din marcaj, doar că de data asta are timp să preia şi să șuteze cu sete pe lângă Almunia. Dacă suedezul ar fi fost la fel de clinic şi în prima parte, calificarea ar fi fost rezolvată.

Viteza arzătoare a lui Walcott o ţine pe Arsenal in joc

They think it’s all over, e poate cea mai celebră replică din folclorul fotbalistic britanic. Barça credea că s-a terminat. Wenger însă a avut inspiraţia să facă singura mutare care mai putea da peste cap un mecanism atât de bine lubrifiat -€“ l-a băgat pe Walcott, un velocista prin excelenţă, care după câteva minute de la intrare s-a desprins de Maxwell şi a şutat mai degrabă slab, dar de ajuns cât să-l învingă pe Valdés.

Un pic iritată de obrăznicia adversarei, Barça n-a reușit să revină la ritmul pe care îl dictase până în acel moment. Cu cinci minute înainte de final, Bendtner judecă foarte inteligent o centrare deviată, şi îi pasează cu capul lui Fabregas, care rămâne singur cu Valdés; Cesc pendulează pregătindu-şi voleul dar Puyol, venit din spate, îi agăţă piciorul în aer. Penalty şi roşu (cam mult) pentru Puyol. Fabregas ia mingea, o așază, şi în timp ce îşi face paşii are privirea unui are privirea unui matematician care încearcă să rezolve o ecuaţie contratimp. Se vede că răsfoieşte în minte toate opţiunile pe care le are. Alege să şuteze tare, cu ristul, o execuţie care are ceva din revolta puştiului alungat de clubul pe care a fost crescut să-l iubească.


Arsenal v Barcelona

Cum a ajuns Arsenal sa fie sufocată pe Emirates?

Explicaţia stă în autismul tactic cu care Wenger a abordat partida. Francezul n-a învăţat nimic din lecţiile echipelor care învinseseră Barça sezonul asta, el ştia una şi bună, că Arsenal are datoria să câştige frumos. Or când încerci să câştigi frumos cu Barça, rişti să pierzi şi mai frumos. Pentru statisticieni, Barcelona a avut de doua ori mai multe pase reușite decât Arsenal, 533-265!

Catalanii au probleme când întâlnesc echipe care ţin liniile aproape una de cealalată (Atletico Madrid), care se apără aglomerat (Rubin Kazan) şi care le pun mijlocaşii într-o cămaşa de forţă (Sevilla). Arsenal a făcut totul de pe dos: a lăsat un hectar între apărare şi mijloc, a jucat cu trei vârfuri şi, cel mai grav, i-a lăsat spaţiu lui Xavi, nepunandu-i nici un gardian. Wenger nu putea să o ajute mai mult pe Barça decât dacă le lăsa catalanilor şi nişte sticle de bere la gheaţă în vestiar.

A două greşeală a fost prezenţa lui Fabregas în primul XI. Testul fizic la care a fost supus Cesc în ziua meciului n-a implicat atingerea balonului, iar decizia asupra titularizării lui a fost luată abia după încălzire. Influenta lui asupra jocului a fost limitata serios de condiția fizica precara. Concret, Xavi a dat de trei ori mai multe pase reușite decât Fabregas, care e văzut drept urmașul său natural la națională. Forţându-l pentru un meci, Wenger s-ar putea să-l fi pierdut pentru restul sezonului. Fabregas a ieşit în cârje de la vestiar, mărturisind că se teme că şi-a rupt piciorul.

2-2 inseamnă practic că Arsenal e obligată să bată pe Nou Camp, ceea ce ar fi un mic miracol. Dar ceva îmi spune că „tunarii” şi-au consumat deja miracolele pentru sezonul in curs, căci cum altfel să ieşi cu un egal dintr-un meci pe care puteai la fel de bine să-l pierzi cu 7-2?

Rooney sta maxim o luna. Dar ce luna!

E oficial, Rooney va lipsi intre două și patru săptămâni după entorsa din meciul cu Bayern. Accidentarea vine în cea mai intensă perioadă a sezonului pentru United, cu meciuri decisive atât în campionat cât și în Ligă.

Meciuri pe care le pierde sigur:

3 aprilie – Chelsea (acasa)
7 aprilie – Bayern (acasa)
11 aprilie – Blackburn (d)

Meciuri pe care riscă să le piardă:

17 aprilie – Man City (d)
21 aprilie – tur semifinală CL
24 aprilie – Spurs (a)
28 aprilie – retur semifinală CL

In aceeași notă, Dan Gosling va lipsi 9 luni după o ruptură la ligamentele încrucișate în partida de sambată cu Wolves.