Comentarii recente:

Manchester United pierde pe mana lui Ferguson

Doar un gând despre meciul de ieri. Minutul 70. Ai 1-0 în deplasare, dar adversarul simte miros de sânge şi vine peste tine. Ce faci? Scoţi un mijlocaş care excelează in pressing şi bagi un atacant cu glezna fină? This can’€™t be right. Foarte ciudată mutarea lui Fergie! E clar că a simţit că e loc de încă un gol, dar fapt e că şi-a lăsat echipă să se apere cu un om mai puţin. Dacă e cineva care merită hairdryer-ul, e Bătrânul Nas Roşu însuşi.

Pronosticuri

Cu şase etape până la final, avem un campionat al naibii de strans si socratic, în care ştim că nu ştim nimic. Nu ştim campioana, nu ştim ultima echipă care merge în Liga Campionilor, şi nu ştim nici celelalte două retrogradate. Asta nu ne împiedică să pronosticăm.

Titlul

Cu un program oarecum accesibil, Arsenal nu avea voie să mai lase puncte până la final. Norocul lui Almunia e că Vasile Turcu n-are acţiuni în nordul Londrei. „Tunarii” mai au pe Spurs în deplasare şi City acasă, singurele coji de banană. 4 puncte (practic 5 din cauza golaverajului) faţă de United. All but impossible.

Man United ţinteşte la al patrulea titlu consecutiv, deşi are un program ceva mai greu. Spurs acasă, City în deplasare, şi o aşteaptă pe Chelsea pe Old Trafford la sâmbătă, partidă încadrată de dubla cu Bayern. Dacă bat, nu-i mai văd să se împiedice. În schimb dacă Chelsea ia puncte la Manchester, până pe 9 mai nu ştim campioana.

Locul 4

Un dans în trei între Spurs, City şi Liverpool. Spurs încă sunt pe 4, dar au un program diabolic, întâlnind echipele de pe podium în etape consecutive. Man City s-a apropiat la două puncte, după victoria cu Wigan, dar nu mi-aş pune ultimul pound pe ei. L-aş pune pe Liverpool care pe ultima turnantă pare să-şi fi găsit cadenţa. Rafa a abandonat prudenţa, l-a lăsat pe Lucas pe bancă şi „rosii” au făcut cel mai bun meci al sezonului cu Sunderland. În plus, tot ce-a fost mai greu a trecut pentru ei. Mai au Birmingham, Fulham, Burnley, Chelsea şi Hull. Altfel spus, 16 puncte până la final n-ar mira pe nimeni. Tradiţia arată că, de când a venit Rafa, Liverpool a defilat pe final de campionat, când ieşise din Ligă. Cred că aşa va fi şi anul asta.

Retrogradare

Nu ţin minte un sezon din ultimul deceniu în care să fi fost mai uşor să te salvezi de la retrogradare. Cu Pompey căzută în abisul administraţiei, au rămas doar două locuri de evitat, cu trei candidate plauzibile: Hull, Burnley, şi West Ham. Hull l-a trimis pe Phil Brown sa-si plivească buruienile, cautând proverbialul şoc la echipă. N-au adus cel mai competent antrenor în locul lui, dar astfel de mutări aduc câteodată punctele care fac diferenţa între Premiership şi Championship.

Entuziasmul promovării (si mâna lui Coyle) au alimentat-o pe Burnley în prima jumătate de campionat dar Clarets rămân o echipă mică, pentru care un sezon în prima divizie a fost deja un vis împlinit. Si-au făcut damblaua și se vor întoarce fericiți de unde au venit. West Ham ajunsese, cred, în primele 10 la un moment dat, dar cu 6 eşecuri în ultimele 6 etape, Zola a cam scăpat hăţurile din mână. Le-a dat liber trei zile jucătorilor in timp ce el s-a retras în Sardinia. „Ciocănarii” par să fi căzut în aceeași capcană ca in 2003, când s-au crezut „too good to go down” . Aşadar, văd o pereche vișinie alăturându-se lui Portsmouth în Championship.

Ziceţi, cine ia titlul, cine prinde Liga, şi cine pică?

Lampard intra în galeria legendelor lui Chelsea

Sir Alex Ferguson anticipa acum câteva zile că titlul s-ar putea decide la golaveraj şi nimeni n-a luat avertismentul mai în serios decât Chelsea. Dacă marţi erau la cinci goluri în spatele lui United, duminică aveau deja două în faţă.

Ancelotti a declarat vineri că meciul cu Villa îi va arăta dacă echipa sa se poate bate la titlu. Aştepta să întâlnească o echipă de gladiatori disciplinaţi, care veneau pe Stamford Bridge ca să moară cu „albastrii” de gât. De fapt, elevii lui Martin O’€™Neill s-au mişcat de parcă un soi de hepatită fotbalistică le-ar fi răpit ambiţia şi sârguinţa care îi adusese atât de sus. Lipsa de agresivitate a oaspetilor s-a vazut si in statisticile meciului: doar sase faulturi in toata partida, jumatate fata de Chelsea. Întrebat despre şansele la locul patru, antrenorul Villei a decalarat după meci că „dupa ce am arătat azi n-avem şanse nici la locul 44.”

The game

Chelsea a controlat prima repriză, Lampard marcând o dublă, însă a fost prinsă descoperită la singura fază consistentă a Villei, când Carew s-a desprins de Zhirkov şi a marcat din câţiva metri. Rusul avea însă exceleze pe fază de atac, el scoţând ambele penalty-uri transformate de Lampard.

Dacă Villa era încă în meci la pauză, în repriza secundă s-a predat inexplicabil. Iar Chelsea, o echipă care nu ia prizonieri, a pedepsit-o crunt pentru refuzul de a juca fotbal. Lampard, Malouda, Anelka şi Joe Cole au format un mecanism nemilos de pase, sufocandu-şi adversarul prin jocul de posesie. Malouda în special a încântat prin efervescenţa din banda stangă, el începând să semene cu aripa de acum cinci ani de la Lyon.

Mai fericiţi chiar decât fanii lui Chelsea, vor fi cei care îl au pe Lampard în echipa fantastică. Pare să îi convină mult mai mult rolul de trequartista pe care i l-a dat Ancelotti în sistemul 4-5-1, decât cel de margine a rombului de la mijloc, cum începuse sezonul. Cu patru goluri marcate, Lampard a atins borna 150 pentru Chelsea, devenind al treilea marcator din istorie clubului londonez. Mai mult, Lamps bifează al şaselea sezon consecutiv cu 20+ goluri, un randament absolut remarcabil pentru un mijlocaş. Ray Wilkins asistentul lui Carletto, care era ocupat cu un pahar de vin roşu după meci, l-a lăudat pe Lampard: „World class. Ia-i golurile şi tot a fost o evoluţie foarte bună. Are o etică a muncii uimitoare, coboară şi urcă pe tot terenul, se antrenează la fel cum joacă, şi dacă sunt puşti care mă urmăresc acum, Frank Lampard e exemplul de urmat.”

Nu surprinde prăbuşirea Villei, aceeaşi disoluţie vernală cu care ne-a obişnuit în ultimele sezoane şi care a ajuns sa fie numită „March madness” pentru precizia cu care vine în fiecare an. Villa plăteşte preţ lotului scurt pe care îl are. În sezonul 1980-1981, Villa a luat campionatul după 71 de ani, folosind în 42 de meciuri doar 14 jucători, jumătate din ei fiind titulari în fiecare meci. Acest tip de abordare s-a păstrat pe Villa Park dar jocul a evoluat mult faţă de ce se juca atunci. Astăzi, o bancă de rezerve puternică poate face diferenţa între Liga Campionilor şi Liga Europa. La mijlocul săptămânii, Spurs aveau probleme mari cu Fulham, fiind conduşi la pauză pe WHL. ‘Arry i-a băgat pe Bentley şi Pavlyuchenko care au galvanizat echipa şi au dus-o în semifinala Cupei. Semifinală în care şi Villa va avea şansa să îşi ia revanşa peste două săptămâni, dar ţinând cont de ritmul in care se degradează jocul „leilor”, Chelsea nu poate fi prea îngrijorată.

Hagi vazut de ei

Hugh McIlvanney, stilistul desăvârșit al gazetăriei sportive britanice, despre Hagi la Mondialul din ’94:

„There could well be better teams than Romania in these finals, and there are definately several who are conspicuously more athletic, but nowhere else is there the outright reliance on incisice technique that characterises the counter-attacking method with which Hagi excels. […]

At times they seem to be of another age, of an era when footballers (and fighters) were unlikely to be seen prancing on their toes or regularly spinting into attack, when they preffered to jockey and shuffle deviously in search of openings before darting in with killer blows. Maybe a slightly dated form of unarmed combat, ju-jitsu, provides the best analogy for their skill in making oppponents’ aggression self-distructive. However, once the adversary is off-balance, they are merciless, applying finishes that are as liable to be thunderous as refined. […]

Hagi exemplifies that ability to alternate between treating the ball with caressing subtlety and blasting it with controlled violence. […]

But if his brilliance is undeniable, it is also undeniably sporadic.Whether he is assessed on the basis of any one match or his entire career to the age of 29, sustained effectiveness has never been his currency. His talent has always been a recurring commet rather than a bright and steady star. The consensus among professional football men in Western Europe has been that he lacked the commitment and consistency to guarantee the proper exploitation of his exceptional gifts.”

Quiz no. 1

Fără Google, dacă se poate:

1. Care echipă din Europa e singura fostă campioană europeană care nu face parte din prima divizie?

2. Care fotbalist are o statuie în dreptul peluzei Park End a stadionului Goodison Park?

3. Numiţi cele două echipe britanice în a căror stemă apare vasul Mayflower.

4. Care e primul jucător britanic care a câştigat Liga Campionilor (in formatul nou, de după ’92)?

5. Cine a marcat ultimul gol oficial pe vechiul Wembley?