Comentarii recente:

Pompey uimeste Anglia ajungand in finala FA Cup

Bătuţi cu 2-0 de Spurs acum două săptămâni, retrogradati matematic sâmbătă, impotenţi tot sezonul. Îşi închipuia cineva că Pompey are vreo şansă? Eu sigur nu, de vreme ce i-am luat pe Spurs la handicap.

A doua semifinală de FA Cup a demonstrat dincolo de orice îndoială că fotbalul are o karmă care striveşte orice statistică. Ăsta a fost felul în care fotbalul i-a spus lui ‘€™Arry: „What goes around, comes around mate!” Redknapp a frânt inimile „pompiotilor” de două ori în istoria recentă: în 2005 a plecat la rivalii de moarte din sud, Southampton, iar în 2008, când treabă începea să se imputa, s-a dus la Spurs unde e şi acum. Mulţi cred că ‘Arry e primul responsabil pentru intrarea lui Pompey în administraţie, prin lejeritatea cu care a rupt file de cec în goana după un trofeu. Odată ce creditorii au început să bată la uşă însă, ‘Arry a părăsit corbia. I-a luat cu el pe Krancjar, Crouch şi Defoe, toţi pe teren ieri.

În editorialul pe care îl scrie pentru Guardian, David James avertizase că Pompey n-are de gând să se predea fără luptă:

„Ne jucăm tot sezonul azi. A fost un an traumatizant şi asta ne motivează din plin. Unii văd acest meci că un cântec de lebădă, o joacă înainte să ne luăm adio de la Premier League. Dar pentru mine, e mai mult decât atât. E o şansa reală şi am de gând s-o apuc cu ambele mâini.”

Pompey s-a îndoit dar nu s-a rupt timp de 90 de minute sub presiunea londonezilor, scăpând cu un scor nul din timpul regulamentar. În prelungiri, Piquionne a profitat de trânta lui Michael Dawson pe acelaşi gazon jalnic de pe Wembley (al zecelea din 2007 încoace), finalizând o centrare din şase metri, după care Boateng a transformat un penalty scos de Dindane. Un meci câştigat cu inima de băieţii lui Grant în faţa unei echipe vădit superioare.

Israelianul a avut o misiune grea în a compune o echipă competitivă pe Wembley. Dindane nu mai jucase un meci oficial de mai bine de o lună. Apariţia să pe foaia de joc ar fi declanşat o clauză a împrumutului de la Lens care îi obliga pe englezi să plătească nişte bani care evident le lipseau. Negocierile cu francezii au fost crâncene. Boateng nu mai jucase de două luni, pe care şi le-a petrecut la o clinică de recuperare din Germania după ce fusese diagnosticat greşit. Ambii au fost decisivi ieri. Nadir Belhadj, dinamul de la mijloc, s-a accientat sâmbătă la ultimul şut dat la antrenament.Alţii au jucat pe poziţii complet străine: Hayden Mullins, închizător de profesie a jucat fundaş stânga; Aaron Mokoena, fostul mijlocaş defensiv de la Blackburn a jucat fundaş central.

Toţi aceştia vor fi vânduţi pe mărunţiş după 15 mai. Atunci Pompey se întoarce pe Wembley pentru a o întâlni pe Chelsea într-un meci demonstrativ, în ceea ce-i priveşte. Cabala contractelor obligă clubul să plătească bonusuri uriaşe jucătorilor, astfel că ei sunt nevoiţi să renunţe la orice pretenţie financiară dacă vor să joace. Ambiţii europene atunci? Nu, pentru că Pompey a decis să nu aplice pentru licenţă UEFA, considerând că şansele de a lua Cupa sunt prea mici pentru a fi luate în calcul. Pompey va juca pentru acel lucru care ţine în viaţă această competiţie de aproape 140 de ani: gloria. Gloria de a fi prima câştigatoare a Cupei Angliei care retrogradează în acelaşi sezon.

Update: Beeb-ul zice ca Pompey va depune un apel la federație care sa-i permită să joace in Europa League, anul viitor. Slabe șanse, englezii nu se joacă cu chestiile astea, dar ar fi extraordinar totuși. In altă ordine de idei, actele zic ca Pompey ar trebui sa-i plătească £4m lui Lens dacă vrea să-l folosească pe ivorianul Arouna Dindane in finală, dar speră că vor ajunge la o înțelegere.

Cronica-fulger

Deşi Martin O’Neill n-o să accepte, Terry a avut dreptate după acel 7-1 de acum două săptămâni: Villa termină benzina după 70-75 de minute. Pe un gazon mai alunecos decât un patinoar, „leii” au dominat prima oră, în care au avut un penalty neacordat şi o eliminare refuzată. Would you believe it, Howard Webb să greşească deciziile importante? Unde am mai auzit asta? În orice caz, Chelsea a aşteptat că un încasator bun şi a marcat de trei ori în ultima jumătate de oră. Probabil o senzaţie de deja-vu pentru villani, după încă un sezon destrămat la începutul primăverii.

Jurnalism sportiv adevarat

Dacă m-aţi întreba care e viitorul jurnalismului sportiv, v-aş prezenta acest site care s-a relansat recent şi care arată ridicol de bine. Dacă Steve Jobs şi-ar pune în minte să facă un blogazine de fotbal, cam aşa ceva cred că ar ieşi. Grafica mortală + scriitură de calitate = Run Of Play. Încercaţi-l, n-o să va pară rău! E refreshing să vezi un proiect din asta, iți mai clătești mintea după intoxicarea care trece la noi drept gazetărie sportivă.

Anglia bate in retragere

A curs şi va mai curge multă cerneală după ce s-a întâmplat la mijlocul săptămânii, despre declinul Premier League. Fapt e că Anglia a rămas fără nicio echipă în semifinalele Ligii pentru prima dată din 2003 încoace. O dezmeticire subită pentru un campionat care şi-a trimis câte trei ambasadori în semifinale în ultimele trei sezoane. Cum s-a ajuns aici? E simplu, s-au terminat banii, sau, mă rog, creditele.

Motivul principal pentru această stare de fapt e prăbuşirea lirei. În ultimii doi ani, pe fondul crizei economice, lira sterlină şi-a pierdut 25% din valoare. Practic, pentru cluburile engleze totul a devenit mult mai scump. O dominaţie europeană atât de autoritară a fost posibilă doar aspirând an de an cele mai sclipitoare talente de pe continent. Dintr-o dată, le vine teribil de greu să mai facă asta. Alex Ferguson tocmai a renunţat la David Villa pentru Javier Hernández, un vârf mexican de £8m. Asta după ce anunţase că nu va băga prea adânc mâna în buzunar în vară, deşi e destul de evident că ar fi cazul. E o capitulare sub presiunea creditelor şi a dobânzilor copleşitoare.

Pentru prima dată în era post-Abramovici, Big Four-ul a căutat mai degrabă să vândă decât să cumpere. Aruncând un ochi peste tranzacţiile din vară observăm că Man United i-a pierdut pe Ronaldo şi Tevez, Arsenal pe Adebayor şi Toure, Liverpool pe Xabi Alonso. Chelsea, care ne obişnuise cu chltuieli văratice obscene, a devenit rezonabilă -€“ l-a adus doar pe Zhirkov, o aripă stânga. Cumulând, cvartetul care a dominat Anglia in noughties, a terminat vara cu un profit de £73m.

Cine îşi închipuia că asta n-o să se reflecte în parcursul european e naiv. Cluburile din Anglia s-au comportat în Europa exact cum indicau analizele financiare. Şi nu doar în Europa. Şi în campionat, echipele din Big Four pierd teren faţă de anii precedenţi. De fapt, termenul de Big Four nu prea mai are sens în contextul actual. Liverpool are deja 10 eşecuri în 33 de meciuri, faţă de 2 în tot sezonul trecut. „Cormoranii” alunecă din elită către acel grup de 5-6 echipe care se bat pe ultimul loc de Liga Campionilor. Arsenal şi Chelsea au pierdut deja tot atâtea partide cât în tot sezonul trecut, United -€“ cu trei mai multe.

Dacă ar fi să găsesc un sâmbure pozitiv în toată povestea asta, e că echipele de pe podium sunt acum libere să se concentreze pe titlu şi mă aştept să avem o cursă fascinantă până la capăt.

Sir Alex Ferguson: „Typical Germans”

Meciul cu Bayern încheie o săptămână în care sezonul lui Man U s-a dezintegrat aproape total. Câteva gânduri despre ce s-a întâmplat aseară:

Un meci absolut ciudat, prea ciudat chiar şi pentru clişeul unui „game of two halves”! Man U a început seara ca prinţ şi a terminat-o ca broscoi. Am văzut în prima repriză acelaşi Bayern constipat care a pierdut tur-retur cu Bordeaux. Francezii au ieşit, zie germans, care au deja 4 eşecuri în acest sezon din Ligă, sunt în semifinale. Cum a ajuns Bayern cu o apărare atât de dezordonată până aici, asta nu mai pricep.

Deja-vu. O dublă manşă croită după acelaşi tipar ca Bayern – Fiorentina: gol în prelungiri pe Allianz Arena, gol decisiv Robben în deplasare. Acelaşi Robben despre care Sir Alex spunea anul trecut pe când juca la Real: „Ar fi Robben, singurul care le poate da ritm, dar nu e foarte curajos”. Pentru o aripa „timidă”, Robben a prins un voleu a naibii de curajos, o capodoperă balistică. La fel ca la voleul lui Zidane, în timp ce balonul centrat coborâ, am avut timp să ne imaginăm lovitura perfectă, doar ca s-o vedem executată în secunda următoare. Biomecanica loviturii olandezului merită (şi probabil va fi) studiată la Universitatea din Amsterdam.

„Nici o şansă!”. Asta spunea ieri Ferguson despre posibilitatea recuperării lui Rooney în timp util. Classic Fergie! A fost desigur o strategie de adormire a presei, căci după ce jurnaliştii au plecat de la Carrington, Wazza a jucat într-un 11 la 11 şi s-a antrenat intensiv pe bicicletă. Faptul că SAF a ales să înceapă cu el chiar şi într-un picior, e edificator pentru câtă încredere are în Berbatov, atacantul pe care a platit £30m.

„Faint heart never won fair lady!” e una din expresiile preferate ale lui Fergie. Altfel spus „no guts, no glory”. El a riscat enorm începând cu Rafael, Gibson, Nani şi Rooney şi toţi au avut un rol decisiv în golurile lui United. Pe cât de ştearsă sâmbătă cu veteranii în teren, pe atât de efervescentă a fost Man U în prima repriză fără ei. Iuţeala şi energia de pe benzi aproape că a fost de ajuns. Aproape.

Nani a fost colosal aseară. Şi nu mă gândesc la goluri cât la travaliu. Orice s-ar spune, nu l-am văzut niciodată pe CR7 ameţind pe Old Trafford de la efortul depus. Şi totuşi, United-ul de anul trecut, cu Ronaldo şi Tevez, n-ar fi îngăduit niciodată o asemenea chiflă .

Ţapii ispăşitori.Rafael a arătat aseară că nu e cu mult mai inteligent decât tizul sau din Testoasele Ninja: ambele galbene, acel şut când trebuia să-i paseze lui Rooney, plasamentul la primul gol al nemţilor şi felul în care a ieşit de pe teren. Cred că pentru el hairdry-erul se va transforma în wind-tunnel. Carrick a făcut încă un meci mizerabil, al câtălea oare sezonul ăsta?

Greşelile se plătesc. Man United a ieşit din Ligă pentru ca a greşit mai mult decât Bayern. A greşit Neville când s-a apucat de handbal la Munchen, a greşit Fergie când a vrut să-i umilească pe nemţi la ei acasă cu o schimbare ofensivă, a greşit Rafael ca nu şi-a reprimat instinctele de favelă, a greşit Carrick că n-a stat ca lumea pe picioare.