Corespondente

anglofil.ro > Corespondente

Lucruri pe care nu le știi cand te duci la Tottenham-Cardiff 1-0

By In Corespondente, Premier League

Dacă locuiești relativ departe de Anglia și îți propui să vizionezi pe stadion un meci odată pe an sunt destule lucruri pe care nu le știi când îți faci planurile cu ceva timp înainte. Mai ales dacă vrei să fii atent cu sumele de bani de care vrei să te desparți.

Deci iată o listă cu lucruri pe care nu le poți anticipa:

  • Cum va fi vremea. Serios? E vorba de Anglia, totuși. Ploaie măruntă, vânt si frig mai ales cand zbori în dimineața meciului de la soare cu 24C la 6C.
  • Că Bebelak îți va băga o strâmbă: “vreau doar să va spun că e o zi perfectă pentru stat acasă și văzut meciuri”. Normal că mai sari un pic pe loc, faci niste gimnastică si bravezi cu “E o zi perfectă de vazut meciuri pe stadion”.
  • Cu 3 zile înainte Coys te anunță că adversarii “or sa pună autobaza și cu intrări la rupere în stilul britanic de ligă inferioară”. Nu s-a intâmplat. Cardiff au jucat ordonat, nu s-au cantonat in apărare și, în limita propriilor posibiltăți, au atacat creându-și câteva ocazii bune. Chiar îmi va părea rău la sfârșitului campionatului când vor retrograda pentru că încearcă să joace fotbal, cel puțin acum.
  • Că programarea din Liga Campionilor va aduce Barcelona pe Wembley cu 3 zile înainte. Intensitatea si risipa de energie din acel meci nu aveau cum să fie replicate când Tottenham joaca cu ultima clasată din PL
  • Că voi fi martor la câțiva metri de mine la o nouă ezităre a lui Lloris. Marcat de eroarea din primul minut la meciului cu Barcelona, la o lansare în adâncime a vrut să iasă, s-a răzgândit si s-a retras, apoi a ieșit târziu. Noroc că mingea saltată peste el a fost scoasă în extremis de Alderwereild de pe linia porții. Totuși că peste câteva minute Lloris a avut a ieșire salutară.
  • Că deschiderea rapidă de scor (în minutul 8) la partea opusă de stadion nu va fi urmată de o ploaie de goluri la partea la care ai tu bilet în plasat stragetic pe linia careului de 16m, locul cel mai bun să vezi goluri care nu vin
  • Că galeria oaspeților va domina vocal meciul. A fost de-a dreptul induioșător cum se bucurau la o deposedare, o centrare sau la cea mai mica fărâmă de posibil atac periculos al echipei pe care o susțin. Te face să îți propui sa vezi un meci la Cardiff cândva.
  • Că cel mai memorabil si încărcat emoțional moment al meciului va fi un fault urmat de un cartonaș roșu.

sursa foto EPA/PA

Un fault ca pe vremuri, nici urmă de intenție de a juca mingea, urmat urletul la unison al suporterilor Tottenham, Kane năvălind și luând agresorul în piept și strângându-l in brate, meleu etc. Apoi de răgetul de satisfacție când Mike Dean a scos roșul. Și o vagă ușurare când Kane a luat doar galben. Ulterior am rămas uimit câtor comentatori li s-a părut un fault de galben. A fost sub ochii mei și pe viu mi s-a părut brutal. Intr-o notă total discordantă cu meciul care a fost curat în rest.

  • Am vrut să văd neapărat stadionul nou, fiind dezamăgit de Wembley. Imi  și luasem adio. Dar iată-mă din nou pe Wembley. De data asta sigur nu mai revin. Penibilă situația cu darea în folosință a noii arene. Următorul meci la care voi merge va fi în 2020 să fiu sigur că meciul e pe stadionul nou.
  • Speram într-o avalanșă de goluri, mai ales că Tottenham juca cu o nou promovată care nu făcuse decât 2 puncte în 7 etape. M-am ales cu un 1-0 necăjit deși Cardiff a jucat în 10 oameni din minutul 58. Iar Spurs au blocat mingea la colțul terenului advers în ultimele minute să treacă timpul. Jenant.
  • Că ENIC va face o figura urâtă în goana după bani. Anticipând o cerere mai redusă de bilete la trei zile după meciul cu Barcelona, ținând seama de adversar, nu au pus în vânzare bilete pe inelul trei de la Wembley forțând suporterii să cumpere bilete mai scumpe la inelul 1. Eu eram foarte curios cum se vede de sus, fiindca mă lămurisem data trecută cum se vede de pe inelul 1.

Cu toate acestea m-am distrat bine către foarte bine. Iar pe la miezul nopții în drum spre casă starea de spirit mi-a fost ridicată de o pancartă.

Era scrisă pe un placaj vechi pus pe un gard improvizat, care îngrădea un teren viran. Cândva aici era o cladire moderna, care, surprinzător, a fost demolată acum 2 ani. Pe teren cresc acum niște buruieni vajnice. Oricâte chestii mai puțin plăcute ți se întâmplă, până la urmă important e să găsești lucrurile care te fac de acord cu mesajul:

Viața e frumoasa!

Să zicem (3): Coreea de Sud / Incheon United – Ulsan Hyundai 3-2

By In Corespondente

Să zicem că vă prinde o duminică prin Seul, Coreea de Sud și v-ați săturat de temple, zgârie nori, bulevarde, muzee și piețe. Numai bine să mergeți la un meci de fotbal. Puteți să consultați setul de fotografii.

La ce vă puteți aștepta:

  • Să luați o combinație de metrouri din cele 21 de linii care acoperă zona metropolitană. Eu am luat un metrou 31 de stații cam vreo ora și un sfert. Numai bine să ascult un podcast. Apropo de metrou – vedeți in foto ce bine sunt numerotate toate ieșirile.

Numerele apar peste tot în statie și e foarte ușor de găsit ieșirea care îți trebuie. O idee simplă care ajuta foarte mult turiștii și nu numai pe ei. Să nu va zic ce bine funcționează aplicația de metrou pe telefonul mobil. Combinată  cu trenuri sosind la minut conform orarului, oameni disciplinați stând la cozi sa se urce în vagoane si curațenia de peste duce la o experiență plăcută cu transportul în comun.

  • Fotbalul e in scădere de popularitate, deci stadioanele rămase de la Cupa Mondialaă 2002 (care sunt bine întreținute) sunt mai mult goale, deși biletele sunt ieftine. Eu am cumpărat unul cu 12 euro zona mea preferată: tribună, nivel inferior, rândul 17, pe linia de 16m. Media de spectatori la Incheon United, care are un stadion de 21 de mii este de cam 5 mii; la meciul la care am asistat eu au fost 4060.
  • La un nivel nu prea ridicat. Dar ce lipsește la capitolul rafinament tehnic sau plasament se compensează prin angajament. Aleargă coreeni si se aruncă în lupta ceva de speriat! E un lucru care se vede mult mai bine pe viu și asta face ca spectacolul să merite. Eu m-am distrat foarte bine. Deși deseori mă ingrijorau intrările disperate care se puteau lăsa cu accidentări. Nota discordantă făceau stranierii care jucau parcă cu două trepte de viteză mai jos.
  • La mascote reprezentând ființe imaginare

  • La un portar purtând numai roz în diverse nuanțe. Omul era sigur de masculinitatea lui și îl purta cu stil.

  • La prețuri accesibile la chioșcuri (intre 0,77-4,65 euro). Pe meniu este și bere, dar nu mă intrebați care e că habar nu am. Oricum nu era itemul cel mai scump.

  • Să vedeți mulți din jucători cu numele e familie Kim. Acesta e cel mai frecvent nume de familie in Coreea de Sud (20% din populație). Erau 7 Kim din 28 de coreeni înscriși pe foaia de arbitraj. Ăsta e Kim-ul care a jucat cel mai bine dintre ei și a marcat 2 goluri.

  • La puțini suporterii ai oaspeților. Eu am numărat vreo 40, din care vreo 10 erau activi tot timpul. Dar, aveau o tobă și au bătut la ea de zor tot meciul.

Laune Rangers 5-12 v 1-10 Killarney Legion (Minor Football League Div 1)

By In Amuzante, Corespondente

Să zicem că vă prinde o vineri prin Irlanda, ați făcut o tură prin Ring of Kerry  și aveți chef seara să rezolvați un puzzle, dar neapărat fără să apelați la amicul Gugăl (nici măcar un moment). E foarte greu, știu. Mă refer la partea cu Gugăl.

La ce puteți să vă așteptați:

  • Să vă opriți la întâmplare într-un mic orășel, in cazul nostru Killorglin, și să intrebați daca este vreun meci de fotbal. Aflați ușor și sunteți indrumați spre stadionul local.
  • Să vă salute lumea pe stradă. La primul am crezut că mă confundă cu cineva. Al doilea (o mama cu doi copii) m-a băgat la îndoieli. La al treilea, un tânar de vreo 19 ani, m-am prins ce se întamplă.
  • Să vedeți un afiș de genul acesta care să vă explice ce se așteaptă de la voi

Să fie puțină lume in tribune, deși spectacolul e pe gratis

  • Terenul să fie mai lung si mai lat, jucătorii mai mulți, porțile mai mici, dar să aiba si prelungiri ca la rugby
  • Mingea să fie rotundă și jucătorii să o ia in brațe, să alerge cu ea, uneori batând-o de pământ, alteori dându-și autopase cu piciorul
  • Sa fie portar, dar uneori echipa în atac sa prefere sa tragă la bețe nu să bage mingea în plasă (ambele acțiuni erau marcate pe tabela de marcaj)
  • Să nu vă fie clar care sunt procedeele de apărare. Nu sunt permise placajele. Se incerca lovirea mingii când era purtată de un jucator. Uneori arbitrul dicta fault. Erau dueluri mai aspre ca la fotbal. Jucătorii purtau apăratori dentare ca la rugby.
  • Să vă uitați la scor și să nu stiți de fapt cine câștigă. Dar meciul să fie antrenant.
  • La pauză, arbitrul, în drum spre cabine, să va salute dacă vă aflați in raza lui vizuală și sa vă mărturisească că la vârsta lui (60-70 de ani): “Me need a new pair of legs” după ce ați comentat admirativ că are mult de alergat. Sau a zis ceva asemănător, ca vorbea cu un accent pronunțat irlandez

  • Să vedeti un jucător talentat. Eu l-am remarcat eu pe numărul 15 de la oaspeți. Baiatul ăla chiar era dotat, un fel de Messi local. Va ajunge mare. Cel puțin asa mi s-a părut mie după vreo 25 de minute vizionate. Îmi plăcea cum cum se concentra la lovituri libere cu spatele la poartă, cu mingea in mână, se intorcea fulgerător si băga sus între bețe. A băgat vreo 4 așa.
  • Să vedeți cum ar fi dacă la fotbal s-ar renunța la regula ofsaidului. Vreo 3-4 perechi de jucatori ar fi foarte izolați de locul unde se petrece acțiunea, pe partea opusă a terenului, stand la “pomană” cum se zice la fotbalul din curtea școlii în România. Fără ofsaid și atât de izolați între unele perechi s-ar putea lega prietenii durabile. De exemplu Herrera-Hazard sau Ramos-Messi.

  • Să vă dați seama că asistați la un meci de fotbal gaelic, un joc care se practică pe scară largă doar in Irlanda
  • Să va propuneți cândva sa reveniți pentru un All Ireland. Ca să puteți să vă dați puțin în petec și să puteti să strigați la arbitru diverse “amabilitați”.

Heidenheim-Ingolstadt 1-2 (Budesliga 2)

By In Corespondente, Europa, Premier League

Să zicem că vă prinde o sâmbată prin Germania, vi se ivește o fereastră limitată de timp liber pe neasteptate și aveți chef să vedeți un meci de fotbal la oricare din primele 3 nivele, pe cel mai apropiat stadion de locul unde vă aflați.

La ce puteți să vă așteptați:

  • Puteți să intrați pe internet de pe telefonul mobil, găsi cel mai apropiat meci si cumpăra un bilet online in 5 minute. Asta chiar cu cunostințe minime catre zero de limba germană când pagina de internet a clubului gazdă e doar in germană. Iar la stadion citirea codului de bare de pe mobil sa funcționeze conform așteptărilor
  • Dacă ajungeți la stadion cu o jumătate de oră înainte de ora de începere să găsiți loc de parcare într-un cartier alăturat și să ajungeți în tribună cu 15 minute înainte de ora de începere
  • Asta bineînțeles cu ajutorul primului fan local cu care intrati în vorbă după ce ați parcat si i-ați explicat contextul. Iar respectivul să facă conversație in engleză si să vă însoțească păna la poarta corectă de intrare, chiar dacă el avea bilet în alta parte. Normal promițand că veți susține echipa locală, care are mare nevoie de puncte pentru a evita retrogradarea.
  • La steaguri mari fâlfâind inainte de meci

  • La prețuri rezonabile la băutură și mâncare

  • La obiceiuri ciudate ale galeriei oaspeților (vedeți steagurile)

  • La un meci de nivel bun, peste nivelul Ligii 1 din România, cu echipe in care joacă jucători componenți de echipe naționale
  • Să vedeți ambele echipe facând roata de sfat pe teren la final de meci, discutând cam 3-4 minute si apoi mergând să salute galeriile

  • Să vedeți suporteri ai echipei gazdă care nu și-au fluierat echipa, chiar dacă a pierdut, pentru că au luptat onest
  • Să rămâneți cu mulțumirea ca ați văzut un spectacol care merita prețul biletului (25 de euro)

Bineînțeles că a existat si o doză de noroc în toate cele descrise mai sus. Dar, în mare, cu mici variațiuni, cam asta e la ce vă puteți aștepta.

Cu ochii pe McTominay

By In Corespondente

Cel putin așa  era intenția mea când am văzut că Ungaria-Scoția se juca la Budapesta în perioada când eram acolo (27 martie). Dacă Mourinho s-a dus pe Hampden Park special pentru el, puteam și eu sa iau un tramvai până la stadion. Din păcate McTominay s-a accidentat la meciul cu Costa Rica (scor 0-1) disputat cu 4 zile înainte si nici n-a mai făcut deplasarea. A rămas să mă multumesc să îi văd pe viu pe ceilalți 3 componenți din PL ai lotului Scoției (Matt Ritchie de la Newcastle se accidentase și el în același meci). Cam puțini, semn ca Scoția o duce rău cu talentele. Ce să mai zic, în centrul defensivei juca un fundas de League One de la Blackburn (singurul jucator peste 30 de ani într-un lot cu medie scăzută de vârsta) care s-a și remarcat ratând un penalty.

Robertson

Sigur pe el, tehnic, nu s-a forțat, poate și jucat prea puțin fiindcă doi din fundașii din linia de trei fiind de piciorul stând preferau lansările catre fundașul aripă dreapta. A produs niște emoții după ce a suferit o intrare mai tare, dar și-a revenit si a ieșit imediat. Sper sa nu fie nimic grav și sa continue sezonul foarte bun cu Liverpool.

Fraser (Bounemouth)

Mi se părea că la echipa de club juca mai mult mijlocaș dreapta. Aici a jucat fundaș lateral ofensiv și a fost omul decisiv. A primit multe lansări, pentru care s-a bătut, a scos un penalty, a centrat la gol. De urmarit în continuare.

Matt Phillips

A jucat vărf, o mișcare considerată ciudată de multă lume luată de noul selecționer Alex McLeish. Dar a dat rezultate, el marcând golul victoriei. Sunt cătiva jucători obscuri, pentru care eu am o slăbiciune. Matt e unul dintre ei. L-am avut in echipa de draft fantasy în ultimul sezon al lui QPR și m-a ajutat foarte mult. Când va voi explica pe indelete despre liga draft fantasy Anglofil de anul viitor veți înțelege de unde vine simpatia mea.

McBurnie

Fost la Swansea, chiar a prins 11 meciuri în sezonul actual (multe din ele parțial) fara să înscrie vreun gol. Împrumutat pentru primăvară la Barnsley in Championship, unde are 6 goluri în 9 meciuri. Un fel de Murray care odată își va da drumul și în PL. Remarcat prin nume si felul de modă veche în care poartă jambierele.

În final un cuvânt bun pentru cei vreo mie de suporteri scoțieni care au făcut deplasarea la Budapesta (foarte neașteptat pentru mine ca număr). I-am vazut în cursul zilei prin oras etalându-și picioarele în traditionalele kilturi. Au cântat, au scandat si au incheiat meciul in forță cu un refren care îl folosesc multe echipe: “Every where we gooooo…”. Pe care, la rezultatele recente ale Scoției în deplasare, au ocazia să îl folosească foarte rar.