Note de pe Anfield

Note de pe Anfield, după meciul contra sârbilor de la Crvena Zvezda în grupa C din Champions League

Context: Liverpool venea după o perioadă mai ștearsă, în care au pierdut cu Chelsea și Napoli, au remizat in extremis cu Chelsea și City, și au câștigat o singură dată, greu, 1-0 la Huddersfield. În această perioadă, apărarea a fost punctul forte și a limitat pagubele. Cu excepția lui Keita și Henderson, Klopp avea în sfârșit la dispoziție opțiuni în toate compartimentele. Deși obținuse un egal cu Napoli în primul meci din grupă, Steaua Roșie părea lipsită de orice șansă. Iar cu o oră înainte de meci, când s-au afișat echipele de start, mulți se așteptau la un scor fluviu.
A fost până la urmă doar 4-0, în condițiile în care Liverpool a avut în total 8 situații clare de a marca (‘clear cut chances‘). Din păcate pentru fotbalul est-european, diferența de valoare a fost evidentă și, în actualul format CL, această diferență pare să se mărească de la un sezon la altul.

Punctual acum, impresii din timpul partidei:
– În lipsa lui Henderson și cu Milner pe bancă, Virgil a început primul său meci in postura de căpitan. Posibil să rămână: există o oarecare nemulțumire în rândul suporterilor vizavi de prestațiile lui Henderson. Întemeiate sau nu, devine clar că acesta va avea o concurență puternică pe post: Klopp are de ales între el, Fabinho, Keita, Wijnaldum sau Milner. Iar în aceste condiții, Virgil ar putea deveni căpitanul de drept al echipei.
– Fabinho și Shaqiri – nou-sosiți în vară au făcut cel mai bun meci al lor de până acum. Shaqiri se dovedește o investiție excelentă: predispoziția la efort îl face o alegere naturală pentru sistemul lui Klopp, în timp ce creativitatea este un element binevenit în condițiile absenței lui Ox. Fabinho a fost integrat mai lent, dar pare să ofere ceva ce Liverpool nu a mai avut demult: stabilitate în fața apărării. Îndrăznesc un pariu: cu scheletul Alisson, Van Dijk, Gomez și Fabinho, Liverpool nu va încasa mai mult de 15 goluri până la sfârșitul sezonului PL.
– A fost primul meci după 5-2 cu Roma în care Firmino, Salah și Mane au înscris cu totii în același meci. Programul următoarelor săptămâni pare accesibil, deci sunt șanse că atacul lui Liverpool să revină la forma din sezonul trecut
– Am văzut două penaltiuri indicate ușor de arbitru. Genul de penaltiuri care în Premier League s-ar da extrem de rar. Spre comparație, în PL Liverpool a primit un singur penalty pe Anfield în ultimele 18 luni (acum exact un an, contra Huddersfield). În CL Liverpool a primit deja 3 în două etape.
– 9 din cei 11 jucători care au început aseară au fost aduși de Klopp. Cele două excepții sunt Gomez și Trent, care au 21, respectiv 20 de ani. Abia acum putem spune că vedem ansamblul imaginat de Klopp: echipa și stilul de joc. Tranziția a durat trei sezoane, dar am evoluat de la Skrtel la Van Dijk și de la Balotelli la Salah.
– Grupa rămâne în continuare echilibrată, cu 3 echipe care se bat pe două locuri câștigătoare.

La final, câteva statistici:
– Salah a ajuns la 50 de goluri pentru Liverpool, în 65 de meciuri și 14 luni. Un record absolut pentru club; spre comparație, Torres a avut nevoie de 84 de meciuri, iar Suarez de 91
– Cu Van Dijk titular, Liverpool are 16 meciuri din 34 fără gol primit. Alisson – 7 din 12.
– Sturridge este într-o revenire de formă binevenită și are niște statistici uluitoare: are un gol sau un assist la fiecare 60 de minute. Este urmat la ceva distanță de Shaqiri – un assist la fiecare 115 minute.
– de la începutul sezonului trecut de CL, Liverpool a jucat 18 meciuri. A marcat de atunci 54 de goluri – o medie de 3 pe meci.
– Trent a debutat în echipa mare acum exact 2 ani. Între timp a adunat 55 de prezente, este titular de drept și a jucat deja o finală CL. Are încă 20 de ani

Atmosfera pe Anfield rămâne în continuare fantastică.

Lucruri pe care nu le știi cand te duci la Tottenham-Cardiff 1-0

Dacă locuiești relativ departe de Anglia și îți propui să vizionezi pe stadion un meci odată pe an sunt destule lucruri pe care nu le știi când îți faci planurile cu ceva timp înainte. Mai ales dacă vrei să fii atent cu sumele de bani de care vrei să te desparți.

Deci iată o listă cu lucruri pe care nu le poți anticipa:

  • Cum va fi vremea. Serios? E vorba de Anglia, totuși. Ploaie măruntă, vânt si frig mai ales cand zbori în dimineața meciului de la soare cu 24C la 6C.
  • Că Bebelak îți va băga o strâmbă: “vreau doar să va spun că e o zi perfectă pentru stat acasă și văzut meciuri”. Normal că mai sari un pic pe loc, faci niste gimnastică si bravezi cu “E o zi perfectă de vazut meciuri pe stadion”.
  • Cu 3 zile înainte Coys te anunță că adversarii “or sa pună autobaza și cu intrări la rupere în stilul britanic de ligă inferioară”. Nu s-a intâmplat. Cardiff au jucat ordonat, nu s-au cantonat in apărare și, în limita propriilor posibiltăți, au atacat creându-și câteva ocazii bune. Chiar îmi va părea rău la sfârșitului campionatului când vor retrograda pentru că încearcă să joace fotbal, cel puțin acum.
  • Că programarea din Liga Campionilor va aduce Barcelona pe Wembley cu 3 zile înainte. Intensitatea si risipa de energie din acel meci nu aveau cum să fie replicate când Tottenham joaca cu ultima clasată din PL
  • Că voi fi martor la câțiva metri de mine la o nouă ezităre a lui Lloris. Marcat de eroarea din primul minut la meciului cu Barcelona, la o lansare în adâncime a vrut să iasă, s-a răzgândit si s-a retras, apoi a ieșit târziu. Noroc că mingea saltată peste el a fost scoasă în extremis de Alderwereild de pe linia porții. Totuși că peste câteva minute Lloris a avut a ieșire salutară.
  • Că deschiderea rapidă de scor (în minutul 8) la partea opusă de stadion nu va fi urmată de o ploaie de goluri la partea la care ai tu bilet în plasat stragetic pe linia careului de 16m, locul cel mai bun să vezi goluri care nu vin
  • Că galeria oaspeților va domina vocal meciul. A fost de-a dreptul induioșător cum se bucurau la o deposedare, o centrare sau la cea mai mica fărâmă de posibil atac periculos al echipei pe care o susțin. Te face să îți propui sa vezi un meci la Cardiff cândva.
  • Că cel mai memorabil si încărcat emoțional moment al meciului va fi un fault urmat de un cartonaș roșu.

sursa foto EPA/PA

Un fault ca pe vremuri, nici urmă de intenție de a juca mingea, urmat urletul la unison al suporterilor Tottenham, Kane năvălind și luând agresorul în piept și strângându-l in brate, meleu etc. Apoi de răgetul de satisfacție când Mike Dean a scos roșul. Și o vagă ușurare când Kane a luat doar galben. Ulterior am rămas uimit câtor comentatori li s-a părut un fault de galben. A fost sub ochii mei și pe viu mi s-a părut brutal. Intr-o notă total discordantă cu meciul care a fost curat în rest.

  • Am vrut să văd neapărat stadionul nou, fiind dezamăgit de Wembley. Imi  și luasem adio. Dar iată-mă din nou pe Wembley. De data asta sigur nu mai revin. Penibilă situația cu darea în folosință a noii arene. Următorul meci la care voi merge va fi în 2020 să fiu sigur că meciul e pe stadionul nou.
  • Speram într-o avalanșă de goluri, mai ales că Tottenham juca cu o nou promovată care nu făcuse decât 2 puncte în 7 etape. M-am ales cu un 1-0 necăjit deși Cardiff a jucat în 10 oameni din minutul 58. Iar Spurs au blocat mingea la colțul terenului advers în ultimele minute să treacă timpul. Jenant.
  • Că ENIC va face o figura urâtă în goana după bani. Anticipând o cerere mai redusă de bilete la trei zile după meciul cu Barcelona, ținând seama de adversar, nu au pus în vânzare bilete pe inelul trei de la Wembley forțând suporterii să cumpere bilete mai scumpe la inelul 1. Eu eram foarte curios cum se vede de sus, fiindca mă lămurisem data trecută cum se vede de pe inelul 1.

Cu toate acestea m-am distrat bine către foarte bine. Iar pe la miezul nopții în drum spre casă starea de spirit mi-a fost ridicată de o pancartă.

Era scrisă pe un placaj vechi pus pe un gard improvizat, care îngrădea un teren viran. Cândva aici era o cladire moderna, care, surprinzător, a fost demolată acum 2 ani. Pe teren cresc acum niște buruieni vajnice. Oricâte chestii mai puțin plăcute ți se întâmplă, până la urmă important e să găsești lucrurile care te fac de acord cu mesajul:

Viața e frumoasa!

Să zicem (3): Coreea de Sud / Incheon United – Ulsan Hyundai 3-2

Să zicem că vă prinde o duminică prin Seul, Coreea de Sud și v-ați săturat de temple, zgârie nori, bulevarde, muzee și piețe. Numai bine să mergeți la un meci de fotbal. Puteți să consultați setul de fotografii.

La ce vă puteți aștepta:

  • Să luați o combinație de metrouri din cele 21 de linii care acoperă zona metropolitană. Eu am luat un metrou 31 de stații cam vreo ora și un sfert. Numai bine să ascult un podcast. Apropo de metrou – vedeți in foto ce bine sunt numerotate toate ieșirile.

Numerele apar peste tot în statie și e foarte ușor de găsit ieșirea care îți trebuie. O idee simplă care ajuta foarte mult turiștii și nu numai pe ei. Să nu va zic ce bine funcționează aplicația de metrou pe telefonul mobil. Combinată  cu trenuri sosind la minut conform orarului, oameni disciplinați stând la cozi sa se urce în vagoane si curațenia de peste duce la o experiență plăcută cu transportul în comun.

  • Fotbalul e in scădere de popularitate, deci stadioanele rămase de la Cupa Mondialaă 2002 (care sunt bine întreținute) sunt mai mult goale, deși biletele sunt ieftine. Eu am cumpărat unul cu 12 euro zona mea preferată: tribună, nivel inferior, rândul 17, pe linia de 16m. Media de spectatori la Incheon United, care are un stadion de 21 de mii este de cam 5 mii; la meciul la care am asistat eu au fost 4060.
  • La un nivel nu prea ridicat. Dar ce lipsește la capitolul rafinament tehnic sau plasament se compensează prin angajament. Aleargă coreeni si se aruncă în lupta ceva de speriat! E un lucru care se vede mult mai bine pe viu și asta face ca spectacolul să merite. Eu m-am distrat foarte bine. Deși deseori mă ingrijorau intrările disperate care se puteau lăsa cu accidentări. Nota discordantă făceau stranierii care jucau parcă cu două trepte de viteză mai jos.
  • La mascote reprezentând ființe imaginare

  • La un portar purtând numai roz în diverse nuanțe. Omul era sigur de masculinitatea lui și îl purta cu stil.

  • La prețuri accesibile la chioșcuri (intre 0,77-4,65 euro). Pe meniu este și bere, dar nu mă intrebați care e că habar nu am. Oricum nu era itemul cel mai scump.

  • Să vedeți mulți din jucători cu numele e familie Kim. Acesta e cel mai frecvent nume de familie in Coreea de Sud (20% din populație). Erau 7 Kim din 28 de coreeni înscriși pe foaia de arbitraj. Ăsta e Kim-ul care a jucat cel mai bine dintre ei și a marcat 2 goluri.

  • La puțini suporterii ai oaspeților. Eu am numărat vreo 40, din care vreo 10 erau activi tot timpul. Dar, aveau o tobă și au bătut la ea de zor tot meciul.

Laune Rangers 5-12 v 1-10 Killarney Legion (Minor Football League Div 1)

Să zicem că vă prinde o vineri prin Irlanda, ați făcut o tură prin Ring of Kerry  și aveți chef seara să rezolvați un puzzle, dar neapărat fără să apelați la amicul Gugăl (nici măcar un moment). E foarte greu, știu. Mă refer la partea cu Gugăl.

La ce puteți să vă așteptați:

  • Să vă opriți la întâmplare într-un mic orășel, in cazul nostru Killorglin, și să intrebați daca este vreun meci de fotbal. Aflați ușor și sunteți indrumați spre stadionul local.
  • Să vă salute lumea pe stradă. La primul am crezut că mă confundă cu cineva. Al doilea (o mama cu doi copii) m-a băgat la îndoieli. La al treilea, un tânar de vreo 19 ani, m-am prins ce se întamplă.
  • Să vedeți un afiș de genul acesta care să vă explice ce se așteaptă de la voi

Să fie puțină lume in tribune, deși spectacolul e pe gratis

  • Terenul să fie mai lung si mai lat, jucătorii mai mulți, porțile mai mici, dar să aiba si prelungiri ca la rugby
  • Mingea să fie rotundă și jucătorii să o ia in brațe, să alerge cu ea, uneori batând-o de pământ, alteori dându-și autopase cu piciorul
  • Sa fie portar, dar uneori echipa în atac sa prefere sa tragă la bețe nu să bage mingea în plasă (ambele acțiuni erau marcate pe tabela de marcaj)
  • Să nu vă fie clar care sunt procedeele de apărare. Nu sunt permise placajele. Se incerca lovirea mingii când era purtată de un jucator. Uneori arbitrul dicta fault. Erau dueluri mai aspre ca la fotbal. Jucătorii purtau apăratori dentare ca la rugby.
  • Să vă uitați la scor și să nu stiți de fapt cine câștigă. Dar meciul să fie antrenant.
  • La pauză, arbitrul, în drum spre cabine, să va salute dacă vă aflați in raza lui vizuală și sa vă mărturisească că la vârsta lui (60-70 de ani): “Me need a new pair of legs” după ce ați comentat admirativ că are mult de alergat. Sau a zis ceva asemănător, ca vorbea cu un accent pronunțat irlandez

  • Să vedeti un jucător talentat. Eu l-am remarcat eu pe numărul 15 de la oaspeți. Baiatul ăla chiar era dotat, un fel de Messi local. Va ajunge mare. Cel puțin asa mi s-a părut mie după vreo 25 de minute vizionate. Îmi plăcea cum cum se concentra la lovituri libere cu spatele la poartă, cu mingea in mână, se intorcea fulgerător si băga sus între bețe. A băgat vreo 4 așa.
  • Să vedeți cum ar fi dacă la fotbal s-ar renunța la regula ofsaidului. Vreo 3-4 perechi de jucatori ar fi foarte izolați de locul unde se petrece acțiunea, pe partea opusă a terenului, stand la “pomană” cum se zice la fotbalul din curtea școlii în România. Fără ofsaid și atât de izolați între unele perechi s-ar putea lega prietenii durabile. De exemplu Herrera-Hazard sau Ramos-Messi.

  • Să vă dați seama că asistați la un meci de fotbal gaelic, un joc care se practică pe scară largă doar in Irlanda
  • Să va propuneți cândva sa reveniți pentru un All Ireland. Ca să puteți să vă dați puțin în petec și să puteti să strigați la arbitru diverse “amabilitați”.

Heidenheim-Ingolstadt 1-2 (Budesliga 2)

Să zicem că vă prinde o sâmbată prin Germania, vi se ivește o fereastră limitată de timp liber pe neasteptate și aveți chef să vedeți un meci de fotbal la oricare din primele 3 nivele, pe cel mai apropiat stadion de locul unde vă aflați.

La ce puteți să vă așteptați:

  • Puteți să intrați pe internet de pe telefonul mobil, găsi cel mai apropiat meci si cumpăra un bilet online in 5 minute. Asta chiar cu cunostințe minime catre zero de limba germană când pagina de internet a clubului gazdă e doar in germană. Iar la stadion citirea codului de bare de pe mobil sa funcționeze conform așteptărilor
  • Dacă ajungeți la stadion cu o jumătate de oră înainte de ora de începere să găsiți loc de parcare într-un cartier alăturat și să ajungeți în tribună cu 15 minute înainte de ora de începere
  • Asta bineînțeles cu ajutorul primului fan local cu care intrati în vorbă după ce ați parcat si i-ați explicat contextul. Iar respectivul să facă conversație in engleză si să vă însoțească păna la poarta corectă de intrare, chiar dacă el avea bilet în alta parte. Normal promițand că veți susține echipa locală, care are mare nevoie de puncte pentru a evita retrogradarea.
  • La steaguri mari fâlfâind inainte de meci

  • La prețuri rezonabile la băutură și mâncare

  • La obiceiuri ciudate ale galeriei oaspeților (vedeți steagurile)

  • La un meci de nivel bun, peste nivelul Ligii 1 din România, cu echipe in care joacă jucători componenți de echipe naționale
  • Să vedeți ambele echipe facând roata de sfat pe teren la final de meci, discutând cam 3-4 minute si apoi mergând să salute galeriile

  • Să vedeți suporteri ai echipei gazdă care nu și-au fluierat echipa, chiar dacă a pierdut, pentru că au luptat onest
  • Să rămâneți cu mulțumirea ca ați văzut un spectacol care merita prețul biletului (25 de euro)

Bineînțeles că a existat si o doză de noroc în toate cele descrise mai sus. Dar, în mare, cu mici variațiuni, cam asta e la ce vă puteți aștepta.